Arhive lunare: martie 2016

În staţia de autobuz, aflată în centrul micului sat din câmpie, s-au adunat vreo şapte, opt tineri. Fete şi băieţi de la ţară, copii care îndrăznesc să spere spre o viaţă mai bună. Încearcă să obţină fonduri europene pentru dezvoltarea … Continuă lectura →

Se spune că, în căutarea partenerului de viaţă, bărbații tind, instinctiv, către persoane care seamănă mamelor, iar femeile îşi caută bărbaţi care să aibă trăsături asemănătoare cu acelea ale taţilor. Nimic mai puţin adevărat, aş fi spus. Cel puţin, la mine … Continuă lectura →

Plânge din cer. Stau la fereastră şi privesc lacrimile cum se preling pe geam, îl curăţă de praful pe care îl transformă şi îl iau cu ele, spre pământ, cum udă până în măduvă copacii, adună mireasma florilor şi o … Continuă lectura →

De la o depărtare de circa trei sute de kilometri pornirăm, cu noaptea pe cap, spre capitală. Avem treabă pe la ,,nişte ministere’’, aşa cum avem să ne lăudăm consătenilor prieteni, după ce vom fi revenit în sat. Că, de, … Continuă lectura →

Iarăşi – pentru a câta oară? – nu reuşim să achităm în termen factura la curent. – Cu respect, doamnă, îmi pare foarte rău, ştiţi, eu îmi fac doar datoria…, mi se adresează nea Marian –  a câta oară, în … Continuă lectura →

Parcă aş fi un strumpf răsturnat dintr-o cutie de carton, alături de o mică mulţime de alte creaturi asemenea mie. În subconştient simt teama de Gargamel, care tot caută să mă împiedice să revin în satul meu. Cam aşa mă simt cu … Continuă lectura →

Eu sunt Cenuşăreasa. Pentru că, deşi trăiesc în cenuşă, pot să mai sper, pentru că încă mai cred în Zâna bună. Pentru că încă mai am puterea să înţeleg, şi dorinţa să iert. Pentru că încă mai cred că dragostea … Continuă lectura →

– Hopa, sus! Aud, ca prin vis, vocea bunicii, în timp ce mă aruncă pe umerii săi. O ia repede ,,la picior’’, pentru a nu fi prinsă în flagrant delict. Cu râsete multe şi voie bună, pornim spre deal. Salutăm … Continuă lectura →

În satul meu, casele sunt construite în stil ,,vagon’’, cel puţin aşa se spune pe la noi. Asta înseamnă că locuinţa se întinde de la intrarea în curte până în spate, în lungimea acesteia. De regulă, se începe cu ,,odaia … Continuă lectura →