Arhive pe categorii: Doamne de poveste de la țară

În dimineața aceasta de toamnă, ploioasă după foarte mult timp de secetă, nu am ce alege din oferta destul de restrânsă a încălțărilor mele decât o pereche de pantofi roșii, cu tocul cel mai scurt dintre cei existenți. Cu haine … Continuă lectura →

Bate un vânt tăios. Chiar dacă soarele trimite sulițe, sunt ascuțite precum colții unui fierăstrău. În spatele meu, un gard de sârmă ghimpată, ponosit, își arată neputința de a mai proteja o grădină neîngrijită, toată, numai buruieni uscate. În stânga … Continuă lectura →

– Grea iarnă va fi anul ăsta! Zăpada, cât casa o să fie, și temperaturi de minus grade, așa au zis la televizor! -Minus grade, câte, țață Mărie? -Nu știu eu, așa au zis ăștia, la televizor! Ce, eu sunt … Continuă lectura →

Trenul înghite infinitul cu repeziciune. Aleargă spre nici el nu ştie unde, purtând poveştile şi  poverile celor pe care îi duce … Câmpii, dealuri, văi, ape, flori şi păsări, toate, i se perindă sub privirile pierdute. Nu vede nimic din … Continuă lectura →

Nici nu ştiu dacă am iubit-o. La început cred că, mai degrabă, am urât-o. Căci m-am trezit, netam-nesam, cu o invitată pentru care nu mă simţeam pregătită. Şi cum aş fi putut fi, dacă ea era o doamnă în vârstă, … Continuă lectura →

Obrajii, prăjiţi deja de suliţele primite toată vara, ni-i frige soarele, în timp ce ne fâţâim din deal, în vale, şi din vale, la deal. Pe deal stă Silvia, cea mai bună prietenă a mea. Eu stau ceva mai la … Continuă lectura →

Am participat cu textul de mai jos la concursul iniţiat de revista „Negru pe Alb” (http://en.calameo.com/read/00073448835e6cde70980?trackersource=library; pagina 12) M-a sunat să-mi spună că vine la mine, având să mă roage ceva. Am ieşit la poartă, să o aştept. Venea pe … Continuă lectura →