Arhive pe categorii: Doamne de poveste de la țară

Bate un vânt tăios. Chiar dacă soarele trimite sulițe, sunt ascuțite precum colții unui fierăstrău. În spatele meu, un gard de sârmă ghimpată, ponosit, își arată neputința de a mai proteja o grădină neîngrijită, toată, numai buruieni uscate. În stânga … Continuă lectura →

– Grea iarnă va fi anul ăsta! Zăpada, cât casa o să fie, și temperaturi de minus grade, așa au zis la televizor! -Minus grade, câte, țață Mărie? -Nu știu eu, așa au zis ăștia, la televizor! Ce, eu sunt … Continuă lectura →

Trenul înghite infinitul cu repeziciune. Aleargă spre nici el nu ştie unde, purtând poveştile şi  poverile celor pe care îi duce … Câmpii, dealuri, văi, ape, flori şi păsări, toate, i se perindă sub privirile pierdute. Nu vede nimic din … Continuă lectura →

Nici nu ştiu dacă am iubit-o. La început cred că, mai degrabă, am urât-o. Căci m-am trezit, netam-nesam, cu o invitată pentru care nu mă simţeam pregătită. Şi cum aş fi putut fi, dacă ea era o doamnă în vârstă, … Continuă lectura →

Obrajii, prăjiţi deja de suliţele primite toată vara, ni-i frige soarele, în timp ce ne fâţâim din deal, în vale, şi din vale, la deal. Pe deal stă Silvia, cea mai bună prietenă a mea. Eu stau ceva mai la … Continuă lectura →

Am participat cu textul de mai jos la concursul iniţiat de revista „Negru pe Alb” (http://en.calameo.com/read/00073448835e6cde70980?trackersource=library; pagina 12) M-a sunat să-mi spună că vine la mine, având să mă roage ceva. Am ieşit la poartă, să o aştept. Venea pe … Continuă lectura →

Soarele pripeşte tare pe la trei după amiaza, când mă întorc de la serviciu. Mă îndrept cu repeziciune spre casă, abia aştept să ajung. Nu este multă lume pe stradă şi nici maşini nu sunt multe la această oră. Un … Continuă lectura →