Golden Tulip si speranță

photo (2)

În staţia de autobuz, aflată în centrul micului sat din câmpie, s-au adunat vreo şapte, opt tineri. Fete şi băieţi de la ţară, copii care îndrăznesc să spere spre o viaţă mai bună. Încearcă să obţină fonduri europene pentru dezvoltarea micilor ferme pe care le-au înfiinţat ei, adolescenţi care nu ieşiseră din sat de mai mult de trei, patru ori, şi aveau acum curajul să meargă tocmai în capitală. E adevărat, se află printre ei şi vreo doi care, mai înstăriţi fiind – se vedea şi după maşinile ,,de fiţe’’ lăsate în parcare – mai plecaseră de pe acasă, căci luaseră startul ceva mai devreme, deja se aflau în cel de al doilea, al treilea an de când accesaseră ,,măsurile’’.

Voioşi, dar şi temători, au plecat ,,în necunoscut’’, cu dorinţa ascunsă de a se vedea cât mai repede înapoi, în sat, căci vremea, prea ploioasă în ultimele zile, era acum tocmai bună pentru munca la câmp. Iar ei, dacă nu-şi îngrijeau ogoarele, degeaba mergeau la Bucureşti acum, căci producţia câmpurilor le era toată speranţa. Dacă nu se ridica la nivelul estimat, pierdeau banii ba, ceea ce putea fi şi mai rău, i-ar fi putut restitui pe cei primiţi până acum.

Pe traseu, autocarul s-a umplut cu tineri de prin toate satele. Căci firma de consultanţă care organiza cursurile de instruire pentru tinerii fermieri – obligatorii pentru accesarea fondurilor structurale – încheiase un protocol pentru efectuarea acestora tocmai în Bucureşti, le era mai la îndemână pentru zona pe care o aveau repartizată şi găsiseră şi o locaţie foarte potrivită, care oferea spaţii atât pentru curs, cât şintrarei pentru cazare.

Ameţiţi de oboseală, fiindcă nu se odihniseră bine peste noapte, din cauza emoţiilor plecării pe un drum atât de nou şi plin de necunoscut, sperau să îşi mai revină atunci când vor ajunge. Nici vorbă nu putea fi însă fiindcă, la coborârea la destinaţie şi-au dat seama că se găsesc într-un loc pe care ei doar pe internet îl mai văzuseră, sau în filme: în zona centrală a capitalei, pe Bulevardul Decebal, la hotel Golden Tulip Times, era locaţia evenimentului pe care îl aşteptau cu nerăbdare. Nu bănuiseră însă nici o clipă ce ar fi putut reprezenta un asemenea loc.

Sunt partener al firmei organizatoare a cursurilor. Am ştiut de la bun început că zona aplicaţiei cuprinde satul meu, aşa că am fost prima sosită, pentru a-i primi. Majoritatea mă cunosc şi, atunci când mă văd în holul de la intrare, se destind şi chipurile li se luminează. Căci ospitalitatea şi familiaritatea sunt primele care trebuie să reprezinte un loc, iar Golden Tulip Times este un simbol al acestor calităţi.

Odatărbk-coconut-iced-coffee-lgn îndeplinite formalităţile de cazare – acestea au decurs foarte repede – i-am condus în camerele frumoase pe care le rezervasem din vreme. După ce s-au instalat, ne-am dat întâlnire  la Cafe Times, pentru a putea servi o cafea de cea mai bună calitate şi o mică gustare. Erau salate pentru toate toate gusturile, dar şi sandwich-uri delicioase şi deserturi unice. Au socializat cu tineri veniţi din toate zonele ţării. Şi-au revenit repejor după oboseala drumului şi a emoţiilor. S-au familiarizat repede şi cu amplasamentul, pentru că aveau în camerele hotelului acces la internet, cablu tv, dar şi aer condiţionat care să le asigure tot confortul. Ne-am  despărţit până a doua zi dimineaţa când, în acelaşi loc, ne-am reunit pentru micul dejun.

După prezentarea programului de lucru, ne-am îndreptat spre Skyline Club, la etajul zece, pentru o primă sesiune de training. Am ales clubul pentru că oferă frumoasa panoramă a domului de sticlă şi a Arenei Naţionale, despre care ei doar auziseră.

skyline

Prânzul, caracterizat prin simplitate şi rafinament, având un serviciu impecabil, a fost servit la restaurantul Good Old Times. Pentru o extindere a prezentărilor şi discuţii interactive, am ales etajul nouă, unde se află centrul de conferinţe. Am rezervat una dintre cele mai frumoase săli de conferinţe: cu privelişte spre Piaţa Muncii, dotată cu aer condiţionat şi cu un set complet de echipamente specifice prezentării de materiale necesare cursurilor, sala Belvedere mi-a părut a fi cea mai potrivită.

După două zile care au zburat, parcă, am încheiat întâlnirea cu dragii mei consăteni la mezanin unde, ospătaţi cu un meniu oltenesc, i-am bucurat cu o formaţie oltenească ce a prezentat un program artistic ,,pe sufletul tuturor’’, într-un decor oltenesc, la acelaşi restaurant de neuitat.

Dacă la sosire am întâmpinat un grup de tineri de la ţară temători, emoţionaţi, acum îmi iau rămas bun – doar până la următoarea întâlnire, când sper să organizez un eveniment de afaceri pentru tinerii întreprinzători olteni – de la tineri plini de încredere în forţele lor şi încărcaţi cu un mare entuziasm. Au planuri măreţe:  nu puţini sunt aceia care şi-au propus accesarea unor fonduri care să le permită crearea şi dezvoltarea unui lanţ de locaţii turistice în satele din Lunca Dunării, asemănătoare celor ce au văzut ei la Golden Tulip Times.

Mult succes, copii!

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Spring SuperBlog 2016. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Golden Tulip si speranță

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 11. Rețeta unui eveniment de afaceri reușit

  2. Pingback: Final de Spring SuperBlog 2016 | ecaleopi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s