Căldură mare, cherie!

De la o depărtare de circa trei sute de kilometri pornirăm, cu noaptea pe cap, spre capitală. Avem treabă pe la ,,nişte ministere’’, aşa cum avem să ne lăudăm consătenilor prieteni, după ce vom fi revenit în sat. Că, de, nu e puţin lucru să mergi în capitală, darămite la minister! Cu două maşini plecarăm, eu şi soţul, cu maşina noastră, şi o familie de prieteni, parteneri de afacere, cu o alta. Verificarăm actele, totul pare a fi în regulă. Este iulie şi vrem să rezolvăm treburile pe răcoare, fiindcă maşina noastră are o problemă cu aerul condiţionat, nu prea face faţă.

În jurul orei şapte reuşirăm să intrăm în frumoasa noastră capitală şi la orele programate fuserăm la uşile instituţiilor. Îi luarăm cam de pe ,,la cafe460729242_d1a’’, dar ce putem face, dacă vrem şi să ne întoarcem acasă tot azi şi mai este şi căldura asta, ucigătoare, care începe să ,,se lase’’? Oamenii, destul de operativi, ne ajutară să obţinem repede documentele necesare. Aşa încât ne permiserăm să ne cătăm un loc la o terasă, pentru a ne odihni puţin şi a mânca. Parcarăm maşinile cu chiu, cu vai. La coborâre, eu arăt ca naiba, transpiraţia îmi străluceşte pe faţă, iar hainele îmi miros ciudat. Observ că prietena mea arată foarte bine, la fel ca atunci când plecarăm din sat. Găsirăm şi o masă liberă.

– Căldură mare, cherie! se adresează vecinul de la masă prietenei sale.

Mai observând una-alta în jur, mai amuzându-ne pe seama limbajului cosmopolit, timpul trecu destul de repede şi, după ce servirăm şi o cafea, pornirăm spre maşini, hotărâţi să o luăm înapoi spre casă. Soarele este la apogeu, iar în maşina noastră abia se mai poate respira. Aerul condiţionat pare să funcţioneze, de ce însă inspirăm un aer ciudat mirositor şi, parcă, lipsit de oxigen? Facem semn prietenilor şi oprim, la ieşirea din Bucureşti. Coborâm, noi, fierţi din cauza căldurii, ei, parcă scoşi ,,din cutie’’.

– Fată, vouă nu vă este cald rău, că noi abia mai putem respira?freon-auto-11

– Păi, ce, nu aveţi aer condiţionat? Că noi avem climă!

– Degeaba avem, că mi-e frică să mai urc în maşină, că nu pot să respir acolo, de la atâta căldură şi mirosul ăla rău pe care îl are! Al meu soţ ‘ce că instalaţia nu a fost curăţită niciodată, nu prea mai are nici freon, săraca…

– Stai un pic, poate rezolvăm! Aveam o adresă de la vară-mea, sunt nişte tipi , meseriaşi în aer condiţionat auto.

– Da, vezi tu, să nu vină, că răsărirăm noi de la capătul lumii să-i chemăm pe ei, din capitală, să se uite la hârbul nostru…

Intră ea fuguţa pe internet şi, după câteva căutări şi un telefon, declară problema rezolvată!

Ce să vezi, oamenii veniră!

Doi tineri, frumuşei foc, după ce se lămuriră ei ,,ce’’ tip de freon îi trebuie minunatei, anticei naer-conditionat-autooastre maşini, dar şi ,,cât’’ şi ,,ce fel’’, după ce scoaseră nişte ulei din instalaţie şi o mai şi curăţiră, mai ,,bârcâiră’’ ei pe ici, pe colo, apoi încărcară cu freon şi completară uleiul. Verificară presiunea, ba, mai dădurăm şi ,,o tură’’, să se asigure ei că este totul în regulă. Nu ştiu cât plătirăm, că nu mă ocup eu cu plăţile, doar reţinui că începând din martie, mai scad la preţuri, însă acesta poate creşte în cazul maşinilor vechi, cu mai multe compresoare, şi că mai pot apărea şi complicaţii, în cazurile  autovehiculelor care au suferit accidente sau modificări care să fi afectat integritatea instalaţiei.

O plăcere adevărată se dovedi a fi drumul către casă. Nu mai observarăm că soarele topeşte totul în jur, nu ne mai asfixiarăm cu mirosul sufocant.

Ajunserăm la casa noastră.

Căldura acumulată în timpul zilei se revarsă prin toţi porii pereţilor, îmbrăcaţi în rigips.

Pornesc aerul condiţionat. Un miros de praf uscat îmi năpădeşte simţurile.

– Auzi, tu, de ce nu vorbim cu oamenii de la firma aia, să ne cureţe şi aerul ăsta condiţionat, să facă o igienizare, că parcă aşa au zis? Au zis că pot veni oriunde pentru încărcare aer condiţionat, pot face şi scoatere mirosuri, văzuşi? Că simţi şi tu ce miros de aer condiţionat este in casa noastră… De ce nu îi contactăm, poate vin şi îl curăţă şi pe ăsta? De ce să nu pună şi nişte freon, că şi ăsta funcţionează tot cu freon? De ce nu….

– De-aia, pentru că firma este specializată în igienizare aer condiţionat auto, încărcare freon auto, iar r134a este freon auto . De aia, iar ăsta nu-i ,,auto’’, e doar un amărât de AC…

Mă lămurii. Sufocată de căldura apăsătoare şi lipsa oricărei urme de oxigen, îmi dau jos toate hainele şi mă lungesc pe canapea.

– Căldură mare, cherie? Ai şi tu nevoie de o reîncărcare freon, să contactăm firma?

– Păi, ce, eu sunt auto?…

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016 !

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Spring SuperBlog 2016. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Căldură mare, cherie!

  1. Pingback: Final de Spring SuperBlog 2016 | ecaleopi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s