Se apropie Paștele…

candela

Se apropie Sfintele Paşti. Încep să apară semne.

Ieri am încercat să fac o listă, timpurie, de cumpărături. Instinctiv, pe primul loc se află ,,lumânări şi candele’’.

Am reuşit, după multe şi îndelungate eforturi, să-i iau mamei un telefon mobil. Nu locuim împreună, deşi tot în sat, şi este supărată mai tot timpul că nu trec mai des pe la ea, că mă vede prea rar. De vreo două zile, ne tăifăsuim, atât dimineaţa, cât şi seara. Subiectele comentate cu ea sunt pline de interes, mai ales că uită foarte mult. Nu ştiu cum de uită atâtea lucruri, când are unele care i se ,,lipesc’’ atât de tare, şi despre care nu uită, niciodată. ,,Fata ce face, e la şcoală?’’,, Da, e la  şcoală…’’ Astea sunt nelipsitele întrebări, cu nelipsitele răspunsuri.

,,Eu, ce să fac, sap ceapa, în grădină. Ştii că am vorbit eu cu o vânzătoare, de la magazinul de la şosea, să-mi aducă lumânare pentru ta’tău ? Să îi zici la fata aia de la magazinul din centru să nu îmi mai aducă ea’’. ,,Bine, am să îi zic…’’  Tatăl meu s-a stins fără lumânare şi obiceiul la noi este ca, timp de şapte ani după aceea, să duci în noaptea de Paşte o lumânare mai mare, la biserică. În fiecare an, de trei, încoace, avem această problemă, cu achiziţionarea acesteia. ,, Să vezi ce mi s-a întâmplat, după ce am vorbit la magazin, vânzătoarea mi-a zis că nu poate să-mi aducă. Alaltăieri, când s-a dus cumnată-ta până la Băileşti, mi-a cumpărat ea de acolo. Pe urmă, bărbatul vânzătoarei n-a ştiut că am cumpărat lumânarea, şi mi-a adus şi el una de la Craiova, când a fost să ia marfă. Şi acuş se supărară pe mine, cică au băgat bani degeaba, că nu or să mai vândă lumânarea. Da, ce crezi, mă dusei în deal, la tuşă-ta Lucica, ştii că sora ei a murit, şi ea, săraca, tot fără lumânare. Şi-i luai ei lumânarea de la magazin, acuş i-o duc. Da’o luai pe datorie, că pensia vine mâine, şi-mi dă femeia banii, îi duc, şi scapă şi ăştia, cu magazinul, de necaz… Aşa că îi descurcai pe toţi!’’ ,, E bine, că îi descurcaşi pe toţi…’’  ,,Tu ce faci, eşti la servici?’’ ,,Da, la servici…’’ ,,Bine, mamă, te las, să nu te ţin din treabă,  acolo. Eu mă duc la Lucica, să îi duc lumânarea, pe urmă mă reped o ţâră pân’ la ta’tău, şi mă întorc să termin răzorul de săpat.”

Uită, mama, aproape tot ce îi spui. Locuieşte cu fratele meu, cumnata şi una dintre nepoate. Poate de asta nu trec prea des să o văd, căci ştiu că nu este singură, are cine să îi poarte de grijă. Şi ei îmi spun că nu şi aminteşte mai nimic, uită lucruri simple, recente. Ciudat, dacă o stârneşti să-ţi spună fapte din trecut, îşi aminteşte totul cu precizie. Şi mai toate amintirile sunt… ,,cu ta’tău’’.

Se apropie Paştele şi se pare că sufletele plecate au pornit să ne caute, să mai afle ce mai este cu noi. Vin Paştele cu lumânări, cu lumină, şi noi ne pregătim, mai mult decât alte dăţi, să aflăm ce mai este cu ei

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Se apropie Paștele…

  1. mopana zice:

    Mereu imi place cum le zici 🙂

    Apreciază

  2. ialina2 zice:

    Asteapta si blajinii o lumina de Inviere!

    Apreciat de 1 persoană

  3. szqwer zice:

    Ce frumos ai scris !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s