Mare brânză…

Urechi_small

– Alo, ce faci ?

– Ce să fac, mămico, este vremea bună şi trebăluiesc prin curte, că se anunţă nişte ploi.

– Când îmi mai trimiţi şi mie ceva mâncare, că nu prea mai am, şi ştii că nici bani nu am ?

– Să văd care mai sunt pe acasă, dintre copiii ăştia care pleacă la şcoli.

– Brânză este? Că nu am deloc, ştii că nu pot să mănânc nimic fără brânză…

– Vorbii de dimineaţă cu vecina, zise că, dacă vreau, trebuie să ajung la ei, la stână, că azi nu vin acasă cu laptele, nu ştiu ce treburi au pe acolo.

– Să nu uiţi să-ţi faci şi ,,tema’’, că parcă iar ai pentru nea Toni ceva de scris!

-Nu uit, să văd cum îmi fac timp. Data trecută nu prea i-a plăcut articolul meu, nu am reuşit să-l fac să înţeleagă că noi chiar suntem fani brânză!

– Păi, dacă şi tu nu citeşti tema cu atenţie… Vezi ce vrea omul, dacă vrei să-i placă…

– Acum, de exemplu, auzi ce vrea, să ghicesc eu care brânză i-a plăcut lui cel mai mult, de când umblă prin lume, şi unde a găsit-o!? Păi, tu ştii cât a colindat omul, pentru a afla brânza asta? Vreo cinci ani a umblat în căutarea ei.

– Citeşte cu atenţie acolo, poate afli!

– Păi, stai să-ţi zic pe unde a umblat: a pornit din Franţa, prin ianuarie 2010, unde a plecat pentru fromage-ul acestora (cu mult r), şi prin iunie a avut o degustare de provolone ( brânză maturată, semitare, provenită de la vaci crescute exclusiv la Napoli, cu o textură fermă şi uşor elastică, picantă, afumată, dulce), iar prin octombrie era într-un magazin, parcă House of Cheese, în Marea Britanie unde, dintre o sută douăzeci de sortimente, câte aveau oamenii ăia, el şi-a găsit să guste tocmai Vieux Lille , ,,murătura împuţită’’, cea mai puturoasă brânză din lume, cum el însuşi o spune, făcută din lapte de vacă ( concepută în Evul Mediu în mănăstiri); a umblat şi prin Spania, de erau să-i rămână oasele pe la Pamplona, manifestarea aia cu taurii; ştii că în 2011, de ziua lui, era prin Rusia, printr-o cârciumă, unde mânca Magruli, un fel de pizza cu nişte brânză pusă ,,moţ’’  deasupra? Iar prin septembrie se afla pe Wall Street, la Murray’s Cheese Shop, unde căra nişte cutii cu brânză ( Adelost, Caciocavallo di Bufallo şi Gorgonzola ); prin 2012 a găsit în Elveţia brânza care i-a plăcut foarte mult, Sbrinz, un fel de parmezan, făcută din fondue ( resturi după prelucrarea brânzeturilor, provenită, şi ea, din Ementeller, brânza simbol al Elveţiei); aci a aflat el despre Schabziger, vândută într- un con, o brânză verde, care arată ,,fabulos’’, ca o bucată de ceai, cu miros de pământ grecesc. Sap Sago cică îi mai spune, e făcută de călugări, zice el.

Depositphotos_25352587_original

În martie 2012, bântuia , unde ai crede, tocmai în Columbia, la Bogota, unde a mâncat tamales, clătite cu brânză, dar a găsit şi quesa blanco, o ciocolată caldă în care se răsturnau cubuleţe de brânză, iar prin iunie a aterizat în Mongolia, să afle ,,cea mai groaznică brânză din lume’’, zice tot el, Byslag, din lapte de yak, un soi de caş, tăvălit în ceai verde, cu kefir, uscată pe iurtă; tot în 2012 a ajuns în Serbia, la Sremska, unde a mâncat şi de unde a şi achiziţionat o specialitate de brânză afumată şi sfărâmicioasă, din lapte de măgăriţă, cu o denumire de nici nu o pot reproduce…, de aia cred că şi era aşa de scumpă. Lasă, la cinci mii de euro kila, să o mănânce el! Cred că asta i-a plăcut cel mai mult, altfel, de ce să fi dat el zece mii, pe două ,,kile’’?

pule-cheese-2_small

Nu am aflat pe unde a mai umblat în 2013 dar, când se afla în Argentina, la Buenos Aires, în aprilie al lui 2014, îşi aminteşte de Liban ( Israel ), de o specialitate de brânză cipriotă, inventată în Bizanţ, halloumi – brânză în coptă, mâncată de faraonii vechiului Egipt. E făcută din amestec de lapte de capră cu cel de oaie şi, uneori, cu cel de vacă, după care se bagă la saramură. A găsit-o şi la Sarkis, cel mai bun restaurant arăbesc din Buenos Aires. Tot în 2014 a ajuns şi în Japonia, unde a aflat brânza tempura, care se punea în supă curry, ,,dulceagă şi indecisă’’, zice el.

Nu ştiu pe unde naiba a mai bântuit, căci, vorba lui mamaie-ta, ,, nu i s-a încălzit cămaşa-fund’’, de la atâta dragoste de brânză. A, şi mai vrea să-i spun eu care cred că este cea mai bună brânză. Deşi ştie punctul meu de vedere, că doar l-am invitat să vină la Gigi, la stână, să cunoască o brânză oltenească, foarte bună. Păi, nu are timp, dumnealui, de atâta colindat de ţări străine!

-Bine, să mă anunţi când îmi trimiţi pachet, să nu uiţi să-mi trimiţi brânză, şi să-ţi faci tema ca lumea. Dacă vei câştiga vaca, să-i pui numele Gela, cum o chema pe vaca noastră, când trăia tataie.

-Toate văcuţele lui tataie s-au numit Gela. Îţi mai aminteşti cum te lua în braţe, te urca în căruţă, înainte de a intra în curte, iar tu erai încântată la maximum?

-Nu-mi mai amintesc, ai zis că aveam doi ani, dar mi-ai povestit mereu. Ar fi fost bine dacă ai fi putut merge şi tu sâmbătă la Constanţa, a fost nea Toni însuşi acolo. A avut o prezentare cu ofertă, între 11,30 şi 13,30. La patru cutii de brânză, ai fi primit un breloc pufos.

-Nu-i nimic, de mâine aduce toate pufoşeniile breloc, este imposibil să nu putem obţine şi noi, măcar Greemlinul ăla, că tare mult îmi place. Hai, te pup, plec la stână, la Gigi, să iau brânză!

Roată în jurul pirostriilor, pe care fierbea, într-un ceaun mare, pastrama, Gigi povestea ciobanilor ,,ce’’ şi ,,cum’’ aveau să facă în ziua următoare, cum ar veni, planul de muncă. Vecina ardea ţestul în care urma să arunce tava cu plăcinte cu brânză, pregătite mai devreme, după ce tocmai scosese afară două tăvi mari cu pâine rumenă. Mă duce în adăposturi, unde îmi arată bidoanele cu brânză, frumos rânduite, de parcă ar fi aşteptat o inspecţie. Îmi dă să gust pâine caldă cu puţină brânză. Îi spun că vreau mai multă, să trimit fetii pachet.

– Vrei din asta, mai sărată, tare şi uscată ? Sau din astălaltă, moale şi untoasă, de ţi se topeşte sub limbă?

Nu apuc să mă hotărăsc, este larmă afară. Gigi se aude :

– Poftiţi, poftiţi ! Hai, nevastă, că au ajuns oaspeţii. Uite ce ţi-au adus!

– Am uitat să-ţi zic, ştii, m-am înscris şi eu la concursul ăla, de care mi-ai zis tu. Acum vine Toni Delaco să aducă premiul, că am câştigat o probă. Ne-a anunţat de dimineaţă, şi uite, s-a ţinut de cuvânt !

(… vezi, să nu fi venit de articolul tău… De mine veni, că i-am făcut o morală…)

– Alo, mămico, să ştii că Gela noastră a ajuns la vecini!  A câştigat vecina proba! De care brânză să-ţi trimit? Untoasă, spumoasă, să se lipească de cerul gurii, din lapte de la Gela, sau uscată, sărată şi gustoasă, mai veche, din lapte de oaie, care să meargă cu pâinea în ţest ? Au şi din lapte de capră, şi din amestec de la toate astea, care de care mai gustoasă !

– Până la urmă, de care o fi, că de aia sunt cel mai mare fan brânză!

Articol scris pentru SuperBlog 2015 !

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în SuperBlog. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Mare brânză…

  1. Multumim pentru articol. Mult succes!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Pingback: Șeherezada SuperBlog 2015 | ecaleopi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s