Jurnal de călătorie – #jurnaldecalatorie

Mature couple embracing on car watching sunset

Sursa foto: huffingtonpost.com

Azi, 29 octombrie 2015

Cântatul cocoşilor, lătratul câte unui câine, rar se vede o luminiţă aprinsă la vreo fereastră… Doar şoseaua principală a satului este iluminată. Mai sunt câteva ceasuri bune până ce uliţa are să prindă viaţă. Atunci, păsările din curte îşi aşteaptă stăpânii să le hrănească. Lăsăm în urmă satul, lăsăm în urmă ţara… Zburăm cu maximum de viteză permisă, către multvisata Spanie… Maşina bună, confortabilă, gândul că mergem să vizităm ,,ţări străine’’, ne încântă cu totul şi ne creează o bună dispoziţie debordantă.

Trecem vama cu ungurii. Ne minunăm de străzile largi, curate, şi de frumuseţea locului. Cu harta în faţă, fetiţele, entuziasmate, studiază principalele repere. Eu, cu traseul definit de către un prieten, fac completări, în timp ce studiez cu atenţie indicatoarele, aflate la tot pasul. În jur, de o parte şi de alta a străzii, curăţenie desăvârşită. Autostrada este foarte largă, cu atâtea benzi încât nu gândeam că pot exista…  Curăţenia, perfecţiunea drumului, îmi distrag atenţia, încât nu observ când ajungem în nori. Pentru că ne găsim deja în Alpii Austriei. Plutim între nori! În stânga, în dreapta, nori pufoşi ca în basmele copilăriei… Să ţii în palmă norii, să simţi că eşti una cu ei, să te mângâie pe degete… Norii aceia, ai Austriei, învăluiesc maşina, pătrund pe fereastră, ne intră în minte şi în suflet. Pentru totdeauna.

tumblr_mf6xftslAq1rmsgt4o1_500

Sursa foto: tumblr.com

Azi, 1 noiembrie 2015

Pe la Gratz, trecem în Italia. De pe autostradă, căutăm ,,Ventimiglia’’, căci aşa scrie în traseul nostru prestabilit. Ah, ce ne face Ventimiglia asta… căci nu ştim niciunul italiană, nici engleză, iar puţina franceză nu reuşeşte decât să ne încurce, în loc să ne descurce… ,,Vingt’’ înseamnă douăzeci, ,,miglia’’ ar putea însemna ,,milă’’, în italiană, şi, uite aşa, ne rezultă că ar mai fi vreo douăzeci de mile până să ,,facem dreapta’’…  Nici vorbă nu este, după ce revenim de trei ori în acelaşi loc, ieşind şi intrând ,,de pe’’ şi ,,pe’’ autostradă. Rulăm în Italia, ne mai învârtim de vreo trei ori în cerc, ieşind, de fiecare dată, pe străzi înguste din leagănul Cosei Nostra. Şoferul nostru e obosit tare, nu a ieşit până acum din ţară. La volan, este destul de greu să mergi către necunoscut, pe drumuri neştiute, ghidat doar de indicatoare străine, de nişte desene pictate pe o coală, o hartă şi trei fete… Astfel încât, după ce trecem de Verona, în întunericul nopţii, ne cazăm la un hotel de pe autostradă.

Închiriem un apartament. Ne minunăm, căci noi aşa ceva nu am mai vazut prin niciun hotel de la noi. După ce ne mai liniştim, dăm să ne desfacem bagajul, pentru a lua pijamalele. Nu este. Bagajul nu mai este alături de noi! Caută în stânga, caută în dreapta, la baie nu-i, după uşi, nu-i! Geamantanul cel mai mare, cu majoritatea hainelor, nu-i de găsit! Deschidem uşa, să mergem la recepţie, doar, doar, l-om găsi acolo. Surpriză: pe hol, alături de uşă, se afla… geamantanul!

Azi, 2 noiembrie a.c.

Coasta de Azur. Frumuseţe, feerie, vis. Ne rătăcim şi aici, căci, aşa ne este traseul, ce putem face… Suntem pe faleză. Mă minunez, toată, de ,,nişte blocuri’’ foarte înalte, cu o frumoasă arhitectură, cu grădini mari. Până să exclam asta, fetele mi-o iau înainte: ,,Uitaţi, ce vapor imens, cu multe terase !’’ ,,unde vedeţi voi vapor?’’ ,,păi, este chiar langă noi, mami!’’. Aşa, deci, nu era un bloc, ci un superb vas de croazieră. Şi eram atât de aproape de el…

Pentru că ni se termină proviziile aduse din ţară, şi pentru că suntem curioşi, şi pentru că ne plac mult restaurantele de pe autostradă, şi pentru că ne putem permite, ne oprim pentru prânz la un asemenea local. Desigur, puţina franceză iarăşi nu ne prea este de mare folos. Lasagna este bună, dar cocteilul de fructe nu ne prea place, ni se pare învechit. Sau poate că este ceva atât de nou pentru noi, încât nu ştim să apreciem…

Noaptea, obosiţi, entuziaşti, ajungem în Ibiza.

VacanteSpeciale.ro-Barcelona_Spania

Azi, 4 noiembrie 2015  

Ne cazăm la hotelul ce ne era rezervat, Bellamar Beach & Spa. Pentru 45 de euro  de persoană, cu mic dejun inclus, am ales-o pe aceasta, dintr-o varietate de oferte turistice, care de care mai atrăgătoare. Dintre ofertele de vacanțe, aceasta mi-a plăcut cel mai mult. Nu am dorit să călătorim cu avionul, deoarece ne place să simţim la maximum locurile prin care trecem. Chiar daca ne-am plătit separat asigurarea medicală de călătorie şi asigurarea STORNO, tot nu ne-am dat bătuţi.

Azi, 5 noiembrie 2015

Hotelul este bestial. Piscina şi terasa, încântătoare, cu şezlonguri, un serviciu de jacuzzi şi bar, au vedere la frumosul Golf San Antonio.

Ne bucurăm de centrul wellness al hotelului ales. Tratamentele folosite încep să- şi arate eficienţa încă de pe acum. Fetele se bucură la maximum de masaj cu ciocolată caldă.

Azi, 6 noiembrie 2015  

Vizităm frumuseţi locale, nebănuite pentru noi. Deschid un alt jurnal, separat pentru fiecare dintre acestea : ,,Jurnalul celor trei plaje’’, ,,Jurnalul Portului’’, ,, Jurnalul Catedralei’’, ,,Jurnalul Salinelor’’, ,, Jurnalul Sa Caleta şi Dalt Vila’’, pe care le vizităm acum, rând pe rând.

Voi avea mult de lucru, odată ajunsă acasă.

Azi, 9 noiembrie 2015

Sărutând Spania, pornim înapoi spre casă. Nu ne odihnim deloc. Cu energizant, cafea şi reggaeton la maximum, traversăm Spania, îmbrăţişăm Coasta de Azur, salutăm Veneţia, plutim prin Alpi, gonim prin Ungaria.

Jurnalul nu s-a oprit o clipă. În minte, deschid noi capitole, scriu rânduri, umplu pagini.

Azi, 11 noiembrie 2015

Intrăm în modestul sat de şes. Fetele fac planuri pentru o vacanţă cu work and travel. Îşi doresc circuite cu autocarul. Şoferul îşi face planuri pentru o doză, chiar cinci, cu bere, şi un somn bun. Eu scriu, în continuare, în minte: ,,Jurnalul măslinilor’’, ,,jurnalul portocalilor şi al smochinilor’’… Vecinele îşi ocupaseră locurile pe băncuţele de la poartă. Câinii gospodăriilor latră de prin toate părţile, este agitaţie mare.

,,Ia uite,  Mito, veniră ai Măriei din străinătăţuri”!

Am scris acest articol pentru SuperBlog 2015.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în SuperBlog. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Jurnal de călătorie – #jurnaldecalatorie

  1. Pingback: Șeherezada SuperBlog 2015 | ecaleopi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s