Pentru că am!

bigstock-porch-swing-837849-e1413628982517

Aproape că aţipisem, moleşită de razele soarelui. Dinspre grădină, un bâzâit uşor, constant şi liniştitor, îmi gâdila urechea. Soţul trebăluia cu motocoasa, căci iarba crescuse, iar noi aveam nevoie să curăţim terenul, să pregătim pentru răzoarele de ardei. Dinspre uliţă, chicotitul unei vecine mă mai dezmeticea, din când în când. Era ,,radio şanţul’’, al cărui ,,stat major’’ se afla pe banca de la poarta gospodăriei mele. Cine, ce a mai făcut şi a mai dres, cine are nuntă-n sat, sau pentru cine s-au tras clopotele de dimineaţă, sigur nu aş fi putut afla de la Google, căci era rămas în urmă, în această privinţă… După amiaza, soarele se muta de cealaltă parte a uliţei, iar pe partea pe care locuim, era umbră, se mai răcoreau cumetrele…

,,Eu muncesc şi pe căldura mare, iar tu-mi moţăi, ca babele, în balansoarul ăla. Până şi ele s-au trezit, vociferează la bancă… Pentru ce moţăi acolo, în balansoar, că doar nu-i ora prânzului?” ,,Pentru că am, de aceea!’’, îi răspund, ipotetic.

Nu scot o vorbă, ţin ochii închişi, îl las să-şi vadă de treburi, fiecare cu ale  lui…

Avem o terasă frumoasă, nu foarte mare, atât cât trebuie gospodăriei noastre modeste. Caisul falnic, bătrân,  înconjurat de o sumedenie de flori parfumate, ne ascunde  toată vara de săgeţile soarelui. Eu credeam însă că îi lipsea ceva: mi-aş fi dorit tare mult, chiar dacă hamacul era ,,pe poziţie’’, şi eu, un balansoar. ,,Avem scaune, o masă, tot ce îi trebuie terasei, unde mai instalăm un balansoar, că nu mai rămâne loc ,,de întors’’?”

Îmbufnată că nu am nici un spor în a-l convinge să-mi facă unul, intru pe GTools, să mă documentez. Aflu, astfel, că GTools este divizia online a distribuitorului Geve Com Bucureşti, cu peste 20 de ani de tradiţie pe piaţa sculelor şi echipamentelor tehnice. Dispune de o echipă experimentată, formată din meseriaşi, ingineri şi economişti, precum şi de o gamă variată de produse. După cum văd, au modalităţi flexibile de plată, posibilitate de retur în 30 de zile. Deci, după ce îmi fac nişte planuri, îmi comand maşini şi scule electrice de bună calitate şi uşor de folosit, un motofierăstrău, dar şi o maşină de capsat. Aveam nişte lănteţi prin spatele curţii, am găsit câteva blăni şi lemne ceva mai groase. E, dar era o treabă dificilă pentru mine! După ce am înşirat  pe terasă întreg ,,arsenalul’’, am trecut la treabă: o întreagă zi am şlefuit  cu migală lemnul pe care îl aveam la dispoziţie, cu ajutorul unei maşini de şlefuit. Am înălţat patru dintre lănteţii mai groşi, pe care i-am încrucişat la partea de sus. I-am prins cu ajutorul unei maşini de găurit şi înşurubat . Cu ajutorul fierăstrăului electric am decupat o porţiune dintr-un palet pe care îl găsisem în curte. Cu o funie groasă, tăiată pe din două, legată strâns, am zis eu, am prins băncuţa rezultată din palet, pe suportul înălţat.

Ce frumuseţe! Încântată de realizare, am aşteptat să apară iubitul soţ care, minunându-se şi el de faptul că am fost în stare de o asemena ,,creaţie’’, se aşază, nici una, nici două, în balansoar . Nu s-a instalat bine, când ,,,trosssc!’’… şi jos a fost, cu balansoar, cu tot! Râzând, zice: ,,Bine, măi, nu l-ai încercat şi tu, să vezi dacă ţine?” ,,Nu, Moromete, te-am aşteptat pe tine!…’’. Atunci a lăsat totul şi, ca un chirurg secondat de asistenta sa, mi-a cerut, rând pe rând, tot felul de unelte – scule electrice Makita, pe care le găseam în cutia cu scule. Ascultătoare, convinsă fiind că voi avea balansoarul mult dorit, i-am înmânat toate cele numite de el. Ce a rezultat, vă spun, era o frumuseţe! L-am pupat, bucuroasă că, totuşi, aveam un balansoar adevărat. După ce a terminat, a luat fierăstrăul electric şi a ieşit în drum, unde a înlocuit două blăni – care se rupseseră de tot – de la banca de lângă poartă, căci se ,,ofileau’’ cumetrele de la atâta soare…

,,Vii să mă ajuţi să tăiem lemnele, căci nu reuşesc singur, şi nu-i nimeni pe-aici să mă ajute?” Strâmb din nas, întorc privirea, bâţâindu-mă în balansoar. „De ce tot dormitezi în balansoarul ăla?” ,, Pentru că am!’’, zic, tot ipotetic…

,,A lu’Florescu fugi cu al lui Zgârăiacu, ast’noapte, fu scandal mare, cică chemară şi poliţia!” ,,A lu’Matei îi făcu de juma de an lu’ Gheorghe, săracu…” Acu, aveau unde să şadă, că aveau banca, reparată.

Un zgomot ceva mai puternic îmi incită auzul. Harnic, lucru mare, soţul meu pornise drujba şi începuse să taie lemne. Îşi comanadase o drujbă Makita, de care era tare mândru. Nu mai avea răbdare să aştepte un ajutor. ,,Îţi găsişi acum, pe căldura mare, să bântui cu drujba prin lemne… De ce faci asta tocmai acum?’’

,,Pentru că am!’’

Articol scris pentru SuperBlog 2015

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în SuperBlog. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Pentru că am!

  1. Pingback: Șeherezada SuperBlog 2015 | ecaleopi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s