Lumi paralele (2)

 

Mieii şi-au ţipat disperarea, dându-şi sfârşitul.

Ne-am pus hainele de sărbătoare, am luat lumină.

Cu flori de măr pe umăr, am aprins lumânările şi am trecut, de trei ori, căţuiul fumegând, cu miros de tămâie, peste colăceii alăturaţi cu ouă roşii, felii de brânză şi cozonac.

Uliţa s-a însufleţit, porţile s-au trântit în toate gospodăriile. ,,Hristos a înviat!’’ ,,Adevărat, a înviat! ,,să-i fie tăicuţului meu’’…. ,, Bogdaproste,  să fie primit…” ,,să-i fie….’’

Fuioarele de fum au inundat drumul spre cimitir. I-am vizitat, iar. Am înconjurat, de trei ori, morminte străjuite de cruci scrijelite. Dedesubt, materie. Deasupra, spirit. Căci spriritele sunt printre noi, au venit să vadă pregătirile, au venit să vadă ce mai fac păcatele lor, lăsate în urmă, printre noi….

Familiile s-au adunat în jurul mesei bogate de Paşte. Apoi, fiecare şi-a reluat ritualurile cotidiene.

*

Roţile căruţelor răscolesc drumurile. Uruitul lor răscoleşte minţile şi sufletele.

Este Înălţarea. Mirosul de tămîie invadează toate ungherele. ,,Bogdaproste, să fie primit…”

Au bântuit printre noi, ne-au simţit aproape, i-am simţit mai aproape. Au înconjurat casele, uliţele.

…Pe câmpul învăluit în abur de fum, chilii stau aliniate, cu uşi zăvorâte.

O boare se simte apoi, ca la un semnal, uşile se clatină. Zăvoarele doar se zbuciumă, rămânând închise. În chilii, mesele sunt, acum, îmbelşugate: ouă roşii lucesc la flacăra lumânării. Câte o felie de cozonac aşteaptă alături.

În toată poiana este rumoare.

Pale de vânt se iscă, vârtejuri. Se lasă linişte. Deplină.

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Diverse. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Lumi paralele (2)

  1. Adriana zice:

    Liniște si-n mine, mai ales după ce te citesc. HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT, ECALEOPI!

    Lăsasem azi un gand pe facebook, pus in comentarii la mine pe blog, ca raspuns cuiva. Ti-l las și tie:

    Habar nu am de ce-am pus dorul
    In lampioane colorate,
    Poate asa am simtit zborul
    Sufletelor dragi spre cer plecate;

    Dar stiu că-n fiecare clipă,
    Cand ridic ochii, colo-n noapte,
    Gândesc că mai mereu mă strigă
    Vreo stea cu ochi negri și în șoapte

    …imi spune: Suntem cu tine!

    Te imbratisez, om fascinant!

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s