Povestea macului nebun

Nu prea își știe originile. Numai de documentare nu are el timp! O fi dintre boabele de grâu, scăpate de prin sacii drumeților ori mașinilor ce se fâțâie de ici, acolo? O fi din semințele scăpate de păsările ce trec în zbor, gonind să agonisească pentru pui? De unde, de neunde, el, care se ivea deasupra lanului de grâu, rotindu-se fălos, ca un periscop, deasupra câmpiilor, și-a schimbat destinul! Nu prea știe ce caută fix pe ulița satului, pe marginea unui șanț. Se unduiește printre niște ierburi pe care nici măcar nu le cunoștea, până acum! Bine că a crescut, alături, niște mușețel, îi mai ține de urât și îl bucură cu parfumul lui! Privește, tot așa, lumea care trece, mâțele alea nesuferite care o zbughesc, glonț, și îl culcă la pământ, deseori. El tot se ridică, dar parcă i-a pierit mândria din lanul de grâu…  Și mai sunt și niște căței, care nu au altceva mai bun de făcut, decât să ridice un picior, fix la tulpina lui… Tot nu-i trist, că acum a plouat mult. Și l-a spălat, iar el s-a înroșit mai tare! Se simte ca o podoabă a drumului, a șanțului. Ba, de curând, se simte ca un fotomodel: un declic se aude atunci când cineva, remarcându-l, îi face o poză!

                Sigur,  simte adesea că nu este locul său, acolo! Că nu este pe câmpia care i se potrivește atât de bine!

                *

De câteva zile tot amân să smulg iarba de pe marginea șanțului, de lângă grădina de peste drum. Cred că acum ar fi un moment bun, fiindcă a plouat, și pot smulge cu ușurință buruienile. Trebuie neapărat să fac asta, că doar toate vecinele și-au dereticat prin fața porților! Au flori, și copaci. Tot așa am în fața gospodăriei, însă acolo, la grădină, nu am mai avut timp să ,,curăț”. Ei, și am tot amânat, fiindcă, printre ierburi, a crescut mult mușețel și, ici acolo, niște maci, roșii ca focul! Mă așteaptă parcă, și mă întâmpină, ori de câte ori merg la grădină. Asta este, ce pot să le fac? Au răsărit și s-au dezvoltat în locul nepotrivit! Mă întreb ce caută aici, știu că locul lor este în lanul de grâu!

                Cu mult stoicism, smulg, la rând, tot ce îmi iese în cale. Miroase a mușețel.  Simt în palmă catifeaua macului pe care îl arunc în grămada cu iarbă. Și mă tot întreb ce caută aici.

Am isprăvit, locul este curat și arată bine. Privesc în urmă și văd petale fără viață, sângerii.

IMG-20200523-WA0004

Azi, mă simt un mac…

 

Acest articol a fost publicat în Diverse. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Povestea macului nebun

  1. Ana G. zice:

    Sunt atât de frumoși și de gingași… Păcat că a trebuit să-i smulgi.

    Apreciază

  2. Cred că și noi alegem deseori locuri nepotrivite.
    Frumos s-au înmulțit! Dar… e nevoie și de curățenie câteodată. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. Mugur zice:

    Frumusețea și curățenia nu ar trebui să se excludă reciproc, cel puțin aceasta ar fi situația ideală. Și, ca să evităm astfel de situații, la noi macii și-au găsit adăpost în stratul cu flori. Ai noștrii sunt roz, bătuți.

    Apreciază

  4. Mladin Slovanic zice:

    Mi-am permis să las un gând inspirat de scrierea ta care abundă, așa cum am putut observa în dese rânduri, de viul unei trăiri autentice. Mulțumesc pentru lectură și zile frumoase!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s