Țipătul mieilor și flori de cireș

               Merg la portița ce ne desparte sau, mai degrabă ne unește, gospodăriile. Iau brânză de la vecinii din deal, care sunt oieri. În timp ce vorbesc cu ea și primesc brânza, pe poarta lor de la drum el intră și, trântind-o puternic  în urmă cu o mână, târăște un miel, cu cealaltă. Țipete ascuțite, rare, pătrund în curte odată cu ei. În câteva clipe numai, îl aduce în mijlocul gospodăriei, îl înșfacă bine, nu intuiesc repede, nici nu aș fi vrut să văd cum îl apleacă și, dintr-o dată, țipătul încetează, și  căpșorul  i se apleacă într-o parte, timp în care sângele se scurge pe pământ. Doi ochi negri mă privesc larg deschiși și, deși  simt că mă țintuiesc locului, picioarele mi se desprind și aproape o iau la fugă.

Vin acasă, îmi continui pregătirile de paște. Din când în când, se aude poarta vecinilor, trântită, și vocea joasă a oierului. De multe ori se aude. Se aud țipete. Sacadate. Stridente. Apoi slabe. Aud și tăcerea subită. Mai tare decât țipătul. Începe să doară, tăcerea. Imaginea apare automat în minte, fără să o doresc. Caut în eter, să aflu logica. Înțeleg, pentru momentul acela, de atunci, sacrificiul mielului. Înțeleg, dar nu îmi este de ajuns.

Este zi Sfântă. Țipetele au încetat. Aud muzică de petrecere din jur. Miros de carne răzbate de pe grătare încinse.

Țipetele au încetat.  Tăcerea însă, a rămas.

Merg în grădină. A înflorit cireșul.

Tuturor, Paște fericit!

 

cireș în floare

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Diverse. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s