Și mâine e o zi!

Îmi place vara, încinsă de soare arzător. Îmi place când nu-i nici țipenie pe drum și o aștept pe Silvia, fiindcă asta-i vremea noastră de joacă, de planuri de tot felul și inițiative rare. I-am spus că, de câte ori trec șoseaua și urc dealul la vară-mea (una, dintre multele pe care le am), îmi tot fac cu ochiul niște clopoței. Avem și noi grădinițe cu flori frumoase dar la al lui Marcu, în micuța grădină de la fereastră, am văzut niște clopoței. Îmi stă gândul la ei, de când i-am văzut. Roșii, șatirați. Noi nu am avut niciodată. Tot vorbindu-i despre clopoței, se hotărăște ,,haidem!”. Nici nu ne mai ostenim să deschidem poarta, lăsăm papucii sub banca din fața acesteia, și o pornim la vale. Desigur, cu Țompi alături. Își flutură coada, bucuros că nu l-am dezamăgit, că am pus din nou ceva la cale. Se plictisise și el de atâta leneveală. Târșâindu-ne tălpile goale prin țărâna încinsă reușim, ca de obicei, să ridicăm cele mai frumoase trombe din câte există…  Traversăm șoseaua, înțepate de pietricelele încinse. Ne place masajul de care se bucură tălpile tăbăcite. Puțin mai mergem pe drum fiindcă a treia pe partea dreapta este căsuța magică. Gardul, din sârmă cu ochiuri mari, este străjuit de porți din lemn obosit, cu uluci vechi, înclinate. Privim printre ochiurile sârmei, vedem  bătătura întinsă, umbrită numai de coroana unui platan, la umbra căruia un câine mare și negru stă tolănit lângă un castron ,,cât roata carului”, cu apă.

Privim în deal, privim în vale: nimeni pe uliță. Mă așez în genunchi, mă târăsc pe coate, pe sub sârma pe care o ridic cu destulă ușurință, în timp ce Silvia stă ,,de șase”. Tompi, târâș-grăpiș, după mine. Dă din coadă, semn că înțelege importanța evenimentului. Rup, cu chiu, cu vai, toți clopoțeii înfloriți, mă întorc și îi dau Silviei, pe sub sârmă. Îmi reiau apoi poziția anterioară  și reușesc să ies fix în momentul în care, deosebit de simțitor, dulăul cel negru mă ajunge din urmă. Nu a prins însă decât un petic din rochiță, pe care reușește să și-l însușească. Mai rău un pic pentru Țompi: înainte să iasă, l-a prins taman de o ureche, pe care i-a franjurat-o, binișor…

Plecăm încântate, cu trofeul. Până ce ajungem acasă, parcă îi piere și din valoare. Lăsăm florile pe bancă și ne așezăm la taclale, pentru noi planuri. Considerăm că, pentru azi, este de-ajuns. Luăm coarda și începem să o învârtim în mijlocul uliței.

Mama iese la poartă, cu șorțul în poale.

– Ce-i cu florile astea pe bancă, de unde le-ați luat, că noi nu avem?!

– De la al”de Marcu?

– Păi, cum, ați strigat la poartă și ați cerut, așa, netam-nesam?

Mai  învârtesc de două ori coarda, nu prea știu ce să-i răspund. Știu precis însă că, dacă află adevărul, va trebui să mă întorc de unde am venit, să îmi cer scuze casei prădate, gospodarilor. Ba, chiar și dulăului…

– Și, ce-i cu rochița ta? Cățelul ce a pățit la codiță?

Tac chitic.

-Îți spun mâine, avem treabă acuma!

-Da, sare și Silvia: și mâine e o zi!

Da, și mâine e o zi, déja mi-a încolțit un plan…

Acest articol a fost publicat în Diverse. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Și mâine e o zi!

  1. Delicios 😀
    Și mâinele a venit cu dezvăluirea? Ar fi fost păcat…

    Apreciază

  2. ina02s zice:

    Ce idilice par vremurile acelea. Parca va avd plictisite langa Tompi pe canicula aceea. 🙂 Vad si gadrul plasa al lui Marcu. 🙂 Si rochita sfasiata o vad. Mi-a placut tare mult. 🙂 O seara buna!

    Apreciază

  3. Ce frumos! Parcă am citit o poveste din Amintiri din copilărie a lui Creangă 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  4. Curioasă mai sunt în legătură cu ceea ce s-a întâmplat a doua zi…
    Tare mi-a placut povestirea ta! 😊

    Apreciază

    • ecaleopi zice:

      Răspunsul dat mamei a fost, cum mai spuneam, ,,nuanțat” și nu am avut de suportat prea dure represalii, pe de o parte. De cealaltă parte, am ,,urzit” cu Silvia o altă trăznaie (era ocupația noastră principală) pe care o voi povesti, nu știu exact când.

      Apreciat de 1 persoană

  5. Oazapentrufluturi-Ianne R.D. Azao zice:

    Mulţumesc pentru că mi-ai dat folow pe worpress şi bun veni în

    Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ Oazapentrufluturi Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ ..poţi poposi oricând cu păreri.Povestirea ta îmi aminteşte de nişte Irişi şterpeliţi în copilărie!Ce de năstrşnicii! .)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s