Lunea pachetelor

În ultima vreme, aflu despre  cea mai depresivă, deprimantă, tristă, albastră zi de luni…

Azi  am constatat că poate exista și o altă luni.

Încă de aseară am pregătit pachete. Pe care de dimineață le-am finalizat, fiindcă am găsit o ocazie prin intermediul căreia să le pot trimite copiilor, la oraș, câte ceva de mâncare… Am pregătit bucate bune. Numai că ele nu sunt așteptate, copiii mei nu au timp. Fiindcă azi, în zi de luni, sunt extrem de ocupați la muncă. Au și subliniat: ”nu ne trimite nimic, avem tot ce ne trebuie, și nu avem timp să ne întâlnim într-un loc x, la ora x, să preluăm pachetul!”. Eu, nu, și nu, las” că văd eu, îmi zic, am să-i conving, în cele din urmă, să facă ,,joncțiunea”. Numai că nu am reușit, cu toate tertipurile încercate, au fost tare ocupați.

                Ies de la serviciu și, pe lângă stropii mărunței și supărați, de ploaie de primăvară-toamnă-iarnă, mă împiedic, aproape, de o femeie tinerică. Încearcă să așeze pe ghidonul bicicletei patru colete, patru cutii de carton, cu nu știu ce. La spate, bicicleta nu are ghidon. Nu-i nimeni în jur, înafară de noi două. Mă roagă să sprijin bicicleta, să poată aranja coletele. Degeaba, este imposibil ca acestea să încapă! Aflu că merge în aceeași direcție cu mine. Iau în brațe două dintre cutii. Una îmi scapă. Mă aplec, o ridic. Stropii de ploaie continuă să ne asalteze. Trec câteva mașini, în goană, pe stradă. Ne împroașcă de sus până jos cu noroi. Am noroc, în parcarea din fața supermarketului oprește o cunoștință care ar fi putut să nu mă observe, dacă ar fi vrut! El, nu și nu, să mă salute, plin de respect…  Îl rog, desigur, acceptă, punem coletele în portbagajul mașinii, împreună cu mine, nu în portbagaj, ci lângă șofer, timp în care femeia pleacă în viteză cu bicicleta, să ne indice destinația, fiindcă nu aveam de unde ști unde locuiește. Lăsăm coletele lângă femeie, apoi, ce să facă omul, mă depune și pe mine la destinație, că doar de asta mă respecta…

Abia intru în casă, căci nebunii mă așteaptă, ca de fiecare dată, cu nerăbdare. Desigur, murdari pe lăbuțele care mă mângâie pe hainele care, parcă, așteptau o desăvârșire a aspectului deja căpătat…

Îmi dau jos paltonul. Sună telefonul. Șoferul căruia îi încredințasem pachetul de dimineață vine cu returul. Ies din nou, mulțumesc omului pentru plimbarea acestora. Intru în curte. Sună telefonul. Curierul îmi cere detaliile adresei, comanda făcută săptămâna trecută sosește fix acuma. În sfântă zi de luni…

Acest articol a fost publicat în Diverse. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s