Desculță

Îmi bâțâi picioarele goale pe marginea băncii de la poartă. Trec copii din deal, la vale. Au început să plece la denie. Eu nu merg. Fiindcă nu am sandale, și fiindcă fina încă nu a ajuns. O fi avut și ea treabă, cine știe? Fina, singura soră a tatei, dintre ceilalți șase frați pe care îi are, vine mereu pe la noi. Și, atunci când vine, aduce cu ea o sacoșă mare de tot, încărcată cu lucruri pe care Getuța nu le mai poartă. Numai că Getuța este foarte grasă și mama mă ia iute de mână și fuga, cu mine, la croitoreasă, să micșoreze hainele, pe măsura mea. Am o rochiță frumoasă, tot așa, de la Getuța. Este din catifea roșie! Mă gândesc că poate, cine știe, anul acesta i-au rămas mici și vreo pereche de pantofi sau sandale.
S-a făcut târziu și fina nu a ajuns.
Sunt ruptă de oboseală, fiindcă toată ziua am alergat de acolo-acolo: am sărit cu coarda, apoi la gigică, la șotron, și multe alte asemenea activități importante. Sigur, mai ștersesem cu mult sârg geamurile camerelor, mai bine zis ale odăițelor, în care locuiam. Mama trebăluise și ea, toată ziulica. Tăicuțul este la serviciu și eu îl aștept, în fiecare zi, cu mare nerăbdare. Dimineața nu îl pot vedea, căci pleacă mereu cu ,,noaptea pe cap”. De cele mai multe ori, nici seara nu îl văd, fiindcă ajunge tot în noapte, acasă. Dar acum, că așteptăm Paștele, poate, cine știe, ajunge și el mai devreme …? Și mi-a promis el mie că, în acest an, voi avea sandale noi, roșii, de Paște! În fiecare an mama plângea, înainte de Paște. De fiecare dată, când îmi spunea că nici anul acesta nu îmi poate cumpăra pantofi și rochiță de Paște. Degeaba încercam să nu-mi pese, căci îmi păsa! Îmi păsa mai mult de lacrimile mamei, deși gândul la pantofi roșii nu-mi dădea pace deloc.
Nu a ajuns tăicuțul nici azi, mai devreme. Adorm în mirosul de motorină, căci nu există, de Paște, ca ușile și giurgiuvelele ferestrelor să nu fie bine curățite, apoi șterse cu motorină! Mă cuprinde somnul în mirosul oțetului cu care ștersesem fiecare geam, amestecat cu acela de motorină.

Un obraz rece mă trezește cu o apropiere de obrazul meu cald. Mijesc ochii și văd sclipirile celor doi ochi ce mă veghează stăruitor. Mă ridic doar puțin, buimacă de somn: ,, Ți-am adus sandale, de Paște! Două perechi ți-am luat!”. Alături de mine se află două perechi de sandale: o pereche, albe, o pereche, roșii! Le cuprind în brațe și cad în somn adânc, afundată în perna moale.
Dimineața, mă trezesc în miros de esență de rom. Mama umblă ușurel prin odaie, ca să pot eu dormi mai mult.
Mă ridic într-un cot și caut din priviri sandalele. O pereche, albe, o pereche, roșii! Mama mă privește cu coada ochiului.
– Tăticuțul unde este? Iar a plecat la serviciu?
– Da, a plecat…
– Și sandalele? Unde sunt?
– Care sandale?
– Cele două perechi pe care mi le-a adus el, ast” noapte, târziu?! O pereche, albe, o pereche, roșii!?
– Care sandale, mamă? Nu ți-a adus nimic! Pesemne, ai visat. Nici barem fina nu a ajuns, că poate ți-ar fi adus de pe la Getuța…
Lacrimile țâșnesc instantaneu și, înainte să le pot șterge, își urmeză cursul bine stabilit: îmi brăzdează obrajii, ajungându-mi în colțul gurii. Apoi o iau la vale, spre bărbie și în jos, pe gât. Le cunosc bine eu gustul, sunt sărate. Îmi place gustul lacrimilor, mă fac să mă simt mai bine. Da, cred că am visat! De unde să aibă tăicuțul bani, și încă acuma, în ajun de sărbători, să-mi ia mie nu una, ci chiar două perechi de sandale? Mă resemnez și cobor din pat, înfoindu-mi nările pentru a adulmeca mirosul de cozonac ce pătrunsese prin toate coclaurile.
– Ai văzut cât de frumos este afară? Va fi soare, de Paște! Și dă la o parte transperantul de la fereastră. Pe pervazul ei îngust, cuminți, frumos aliniate, stau două perechi de sandale, ale căror curelușe, frumos colorate, îmi paralizează privirea. Bătăile inimii încep să se audă de parcă ea, inima, mi s-ar fi urcat până în creștet!

*

Abia am izbutit să termin de copt cozonacii.
Îmi pregătesc pantofii pentru Paște. Am, de tot felul: pantofi roșii, pantofi albi. Plec la denie. Pe drum, pe banca din fața unei portițe, o fetiță își leagănă picioare desculțe. Poartă o rochiță de catifea, roșie, și așteaptă.

Acest articol a fost publicat în Diverse. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Desculță

  1. Ana G. zice:

    Mi-au dat lacrimile de mila fetiței… Până la urmă, săndăluțele au fost reale, sau vis?

    Apreciat de 1 persoană

  2. Uite aşa mă faci tu să plâng: povestind din suflet ceva ce a lăsat urme în suflet de copil.

    Apreciat de 2 persoane

  3. kornnn13 zice:

    Am reusit sa retraiesc, in cateva minute, vesnicia copilariei petrecuta in casa bunicilor. Am simtit pana si obrazul rece si tepos la tatei care ma saruta de noapte buna, in timp ce aseza la capul patului perechra de adidasi negri pe care mi-o doream din tot sufletul. Am resimtit si mirosul de var proaspar din mica odaita. Am resimtit si acel chinuitor miros de gaz cu care se stergeau ramele ferestrelor si tocurile usilor. Am inchis ochii si spre dimineata, am auzit cum vorbeau bunicii in soapta sa nu ma trezeasca. Mai tare decat soaptele lor se auzea doar scartaitul mesei pe care bunuca framanta aluatul pentru cozonaci. Doar mirosul esentei si soarele pastelui care imi mangaia pleoapele au reusit sa ma trezeasca … am plecat cu totii spre biserica sa luam pastele. Eu eram cel mai fericit. Aveam adidasi noi.

    Apreciat de 2 persoane

  4. doar verde zice:

    „Abia am izbutit” să citesc finalul..peste ochi, au căzut perdeluțe încețoșate!
    Duios, tare dulce și drag mi-a fost piciorușul desculț!
    Aveți un suflet atât de frumos!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Cât de sensibil! Și câți copii încă mai asteapta in ziua de azi, visând la o bucată de pâine, căci probabil la sandale nici nu speră… ori nici nu stiu ce-s alea..
    Ai scris cu sufletul, iar eu tot cu sufletul am citit 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  6. ina02s zice:

    Poveste de suflet. O fetita ce viseaza sandalute. Duios, sensibil text. Numai bine!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la ecaleopi Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s