Balta

Bălțile sunt, ca orice, de mai multe feluri. Dar, înainte de toate, ele pot fi bune ori rele.
Bune sunt bălțile mici formate după o răpăială de vară. Le știm cu toții, acelea în care stropii repeziți încing hora în căușul pământului și în care ne desfătăm apoi tălpile goale, și din care parcă nu mai vrem să ieșim. Pe acestea le soarbe repede pământul însetat.
Bălțile rele sunt acelea în care mașini grăbite înspre oriunde trec în mare goană, fără să le intereseze că tu, pieton pe marginea drumului, îți vezi de traseul tău ocolindu-le, liniștit. Iar ele, mașinile, în goana lor nebună, își zvîcnesc roțile, împroșcîndu-te din cap și până în picioare, și tu nu te poți opune în nici un fel! Îți rămâne doar impulsul unei înjurături la nici nu știi a cui adresă, a bălții, a mașinii sau a șoferului nepăsător.
*
Traficul este infernal. Șoferița mea mă avertizează că, întrucât ne grăbim, va trebui să conducă agresiv. În tumultul de mașini mie îmi pare că, oricum, toți conduc la fel, adică apar de prin toate părțile, îți ,,taie fața”, se strecoară care mai de care. Dimineața este oră de vârf, căci oamenii merg la slujbe. La fel între dimineață și prânz, când orașul este plin cu distribuitori din toate zonele care fac, evident, aprovizionare. Și tot cam așa, toată ziua!
Urmează periplul de după amiază, când toți cei plecați de dimineață se întorc înspre casă ori merg la cumpărături. Și, inevitabil, urmează parcarea! Mașina noastră este mică și ponosită. Iar locuința, cu chirie, nu include loc de parcare. Deci, dacă nu avem mare noroc, trebuie să ne mulțumim cu ceea ce rămâne după ce vecinii stabili și-au parcat mașinile lor.
Privește jur împrejur:
– Na, că iar am rămas fără loc de parcare!
– Uite, zic, acolo este un loc liber!
– Nu, este al unui vecin care ajunge mai târziu de la muncă. Nu pot parca acolo. Eh, lasă, că mergem tot la balta mea!
O privesc uimită.
– Ce, ți-ai luat tu o baltă pe aici?
Virează brusc și rulează un pic înspre stânga. În fața blocului, o baltă. Este singura zonă în care mai poate opri mașina. Este ,,liberă” balta, deci oprește, fix în mijlocul ei. În rest, sunt aliniate mașini, una lângă cealaltă.
Peste două ore mă duce la gară, de unde am să iau trenul. În gară, toate parcările sunt ocupate. Sunt atâtea mașini, de parcă toți cetățenii orașului ar fi fost conduși la gară în dorința subită de a ajunge într-un tren.
Ocolim zona de vreo două ori.
– Nu-i nimic, am ochit eu o baltă! Dacă nu s-a ocupat între timp….
Nu s-a ocupat, ne așteaptă. De parcă ar ști a face altceva, decât să aștepte?!
Bălțile sunt, ca orice, de mai multe feluri. Dar, înainte de toate, ele pot fi bune ori rele.
De multe ori ne sunt de ajutor. Chiar dacă, de cele mai multe ori, întâlnindu-le, ne dorim doar să nu existe și, dacă ne ies în cale, le ocolim cu dispreț.

 

Acest articol a fost publicat în Diverse. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Balta

  1. Foarte frumos! Voi privi cu alţi ochi de-acum „bălţile”-ntâlnite-n drum.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Ana G. zice:

    Clar, nu mă gândisem până acum că bălțile pot fi și ele bune sau rele. Trebuie să le studiez de-acum.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s