Sursa foto: sweetlilmzmia.com
Eram prin clasa a patra când m-am îndrăgostit întâia oară. El, printr-a şaptea. Ne aruncam ocheade furişe, roşeam toată când trecea prin faţa uşii de la clasa a patra. El, ‘năltuţ, bruneţel, frumuşel. Mai îndrăzneţ, el. Mai timidă, eu. Într-o bună zi, a venit la mine, ţinându-şi mâinile ascunse la spate. După ce m-a salutat – timid, el, plină de speranţă, eu- m-a rugat să accept un cadou. Mi-a întins un trandafir galben, semnul prieteniei şi al iubirii platonice. M-a pupat pe obraz. L-am pupat şi eu.
Şcoala generală s-a terminat. A rămas trandafirul iubirii copilăriei.
Eram la liceu, când iarăşi m-am îndrăgostit. Visători, întrebători, derutaţi, aşa eram, amândoi. Şi îndrăgostiţi, amândoi. Ne plimbam, ţinându-ne de mână, pe malul Dunării. Ne sărutam în apus de soare. Îmi aducea, de fiecare dată, o cutie cu bomboane cu arahide, de cinci lei. Şi un trandafir roşu. Trandafirul romantismului, al…
Vezi articolul original 388 de cuvinte mai mult
