Cafea şi castane coapte ( reeditare din concursuri)

ecaleopi

Mă grăbesc să ajung la câteva instituţii, pentru a rezolva felurite probleme. Nu am timp de romantism, deşi, am uitat să menţionez, sunt în oraşul din luncă în care am parcurs liceul. Am probleme ,,lumeşti’’ de rezolvat. Intru pe uşi, ies pe uşi, cu senzori, fără senzori, glisante, neglisante…;, Bună ziua, doresc să depun…’’ ,, Mulţumesc, bună ziua !…’’

E frig, şi mi-e frig, dintr-odată. De pe trotuar, traversez pe bulevardul, acum puţin populat, mărginit de tei. Bulevardul care mi-a însoţit adolescenţa. Trebuise să ţină şi el pasul cu modernizarea, globală, parcă, astfel încât castanii fuseseră înlocuiţi cu tei. Caut un loc în care să mă detaşez de agitaţia zilei. Instinctiv, pornesc către un loc mai demult ştiut, deşi nu sunt sigură că voi găsi acolo ceea ce caut.

Din aroma de castani intru  într-un  local destul de modest ce pare a se găsi acum , în acel loc. O firmă…

Vezi articolul original 597 de cuvinte mai mult

Reclame
Acest articol a fost publicat în Diverse. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s