A fost odată un Papucel…

578848_503802343016051_928113307_n

,,V-am zis cât mă înnebuneşte primăvara? De-aia nici nu-mi mai place deloc să stau în curte! Nu mi se mai pare interesant. Ce-i drept, am mai îmbătrânit niţel… Nu mai avem nici puişori, nu ştiu de ce… Nu mai este cutia aia rotundă, pe măsuţa din hol. Că, acuma ar fi trebuit să iasă puişorii şi eu să am grijă de ei, să nu păţească ceva. Aşa, stau în curte cu şturlubatecii ăştia, care nu au habar pe ce lume trăiesc! E drept, am o familie frumoasă, şi nepot, chiar şi o strănepoată. Dar prea se joacă tot timpul, şi mă plictisesc. Doar uneori mai reuşesc să ies din curte, mă strecor fuguţa printre picioarele lor, şi o rup la sănătoasa! Şi asta, doar dimineaţa. Şi trece atât de mult până se face ora de venit de la serviciu! Şi mie mi se face dor de ei… Şi nici atunci când ajung acasă, nu prea ne mai mângâie aşa… M-am săturat de dojeneli: ,,Papu, fii cuminte! Papu, nu ai voie în uliţă! Papucel, lasă mâţele în pace!’’… Şi câte din astea. Abia aştept să vină sărbătorile, că, pe la sărbători,  pleacă ea, nu ştiu de ce, când vine din casă mirosul ăla de tămâie, ea pleacă pe la vecine, cu o tavă ori un coşuleţ, care miros bine de tot. Duce acolo două turtiţe, cu un băţ de ceară înfipt la mijloc. M-am lămurit şi eu, că doar, v-am zis, nu-s prost, deloc! Acuma, abia aştept să ducem ouă roşii, de Paşte. Şi mă ia şi pe mine, că doar m-am învăţat, de acuma! Ce-mi mai place să intru în curte pe la babele astea de prin vecini! Dar nu am găsit nicio tipă până acum, care să mă atragă… La vecina din răscruce era să o păţesc, rău de tot! Deşi mi-au dat voie să intru în curte – îmi place acolo, este o curte tare frumoasă – cine credeţi că se zburlea la mine? Dulăul ăla mare pe care stăpânu-său îl plimbă, din când în când, pe uliţă! Nici nu a ţinut cont că eram în vizită, eram şi cu treabă, le aduceam colăcei! Da, şi eu am făcut cale întoarsă, ce era să fac? Nu, nu mi-e frică, numai că eu sunt binecrescut…

Nici petreceri nu prea au mai fost, cu iarna asta prelungită. Nu, nici la noi în casă, dar nu ăstora le duceam eu dorul. Ce, parcă ei ştiu să asculte vreo muzică de pricopseală? Nu-mi place muzica de la petrecerile de la noi. Singura mea bucurie erau maşinile care intrau în curte. Aveam multă treabă, şi pe atunci! Că, după ce marcam pe cele din curte, că doar, ce naiba, erau în curtea noastră… mai ,,apucam’’ să le rezolv şi pe alea care stăteau aliniate în drum! Apoi mă lipeam de porţile mari, să păzesc maşinile, să nu le atingă careva. Nu sunt hoţi în satul nostru dar, mai ştii, odată e ca niciodată, cum e o vorbă pe la noi! Cum vă spun, ei ascultă o muzică, aş zice, de slabă calitate. Care, adică, mie nu-mi place. Mie îmi place muzica de la vecini, şi aia care răsună din depărtare, când se aprind focuri multe în sat, de răsună în tot satul. Da, aţi ghicit, îmi plac foarte mult manelele! Că, de aia mi-a zis ea, de câteva ori, că sunt manelist. Râdeau de mine când stăteam aşa, nemişcat, şi ascultam, ascultam… Foarte mult îmi plac, mie, manelele!

De la o vreme, am învăţat să mă strecor atât de bine pe lânga ei, când deschid portiţa, încât el mi-a dat chiar voie să îl însoţesc la magazin! Vorba să fie că mi-a dat voie… dar nu a avut ce-mi face. Îmi place la magazin că, de, pe la şosea, vezi multe! Căţeluşe frumuşele, deşi sunt cam cu nasul pe sus! Sunt şi nişte tipi de treabă, dar sunt şi nişte dulăi mai mari, care m-au târnuit, în câteva rânduri…

Ce bine este când vine fata acasă! Că ea vine cu o maşină aşa, micuţă şi, de cum intră în curte, imediat ne ia în braţe, ne mângâie, şi ne dă voie şi nouă să o mângâiem. Se înţelege, asta doar după ce marcăm maşina!  Dintre cei care vin la noi, cel mai mult îmi place Băiatul! Da, prima dată îmi place fiindcă are o maşina aşa, cu nişte jante mari, mari. Şi nici nu se supără, stiţi, când, desigur… Şi băiatul mă mângâie pe mine, asta înseamnă că şi el mă iubeşte. Şi toate maşinile mă iubesc pe mine, sunt sigur de asta! Ce, îmi tot spune ea, mie, să intru în curte, că mă calcă maşinile? Nu există aşa ceva! Ce, eu nu am văzut că şi maşinile mă iubesc, toate, toate? Eee, acum vreo lună, când ajunsesem peste vreo trei uliţe – văzusem în urmă cu vreo săptămână una roşcovană, ‘năltuţă, aşa, cum îmi plac mie – aud cum mă strigă cineva dintr-o maşină care tocmai opreşte lângă mine. Şi, deşi mi-a cam ,,încurcat’’ apele, nu am putut să nu mă bucur când l-am văzut pe Alin. El este prietenul nostru. Mi-a deschis uşa şi m-a invitat în maşină. Am uitat să vă zic, el mereu îşi schimbă maşina. Ee, şi asta-i frumoasă, îmi place. M-a adus acasă, şi apoi am auzit-o pe ea spunându-i fetii la telefon: ,,ştii cine a venit acum cu maşina acasă? Papu!’’

Acuma, de atâta plictiseală, m-am gândit, eu de ce nu aş merge la serviciu? Cu el nu pot, că se cocoţează repede în maşina aia, şi dus e! Dar cu ea, aş putea să încerc. Ce, dacă mă ia şi pe mine la serviciu, ce mare nenorocire să fie? Mă mai întâlnesc şi eu cu unul, cu altul… Că, am auzit-o şi pe ea că şi Nicu vine la serviciu cu un coleg de birou. Şi uneori chiar intră în birou, acolo, şi toată lumea îl mângâie. Mi-a arătat şi o poză, seamănă cu mine, este tot negru, şi avem şi aceeaşi statură. Pare de treabă, aşa. Eee, poate are şi vreo soră, eu ştiu… l-aş întreba…

Da, şi azi am chef de ducă! Reuşesc să mă strecor. Mă iau după ea. O ignor total când mă trimite înapoi, spre casă. Nu mai vreau! Căci m-am plictisit cu copilandrii ăştia, vreau ceva nou, vreau mai multă libertate, vreau un serviciu! Şi mi se face prea tare dor de ei! Şi trece prea mult timp până când ei ajung acasă. Nici ea nu mai încearcă prea mult, ca în zilele trecute, să se întoarcă din drum, să mă aducă acasă. Căci atunci, desigur, m-a înşelat, şi m-a adus în curte. Nu, merg alături de ea, şi nu o ascult când îmi spune să mă întorc. Deja am mers mai mult ca altădată pe şosea. Mă bucur, cred că mai avem puţin până ajungem, de data asta, amândoi, la serviciu. O maşină opreşte. Ea urcă, îmi spune iar să vin acasă, dar să fiu atent la maşini. Cum, m-a abandonat? M-a lăsat singur, aici! O privesc lung. Nu ştiu să ajung singur la serviciu! Dau să mă întorc acasă. Nu-i nimic, o aştept la poartă! Dar trece atât de greu timpul până când ajunge acasă… Mai bine plec după ea că poate, cine ştie, pot mirosi până când o găsesc. Vine o maşină, în mare goană. Ştiţi, pe mine mă iubesc maşinile, eu aşa ştiu!

Nu a ştiut. Poate chiar unele maşini pot iubi, dar nu toţi oamenii care le conduc sunt capabili de asta.

Am împărţit de una singură anul acesta, colacii. Fără Papucel. M-au însoţit parcă doi ochi negri, migdalaţi, privindu-mă cu o dragoste pe care nu-mi amintesc să o fi întâlnit, vreodată, la oameni…

Reclame
Acest articol a fost publicat în "Ham!" saga. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la A fost odată un Papucel…

  1. Ana G. zice:

    Bietul Papucel… A murit din prea multă iubire.

    Apreciază

  2. imaginarycoffee zice:

    Trist! Acum un an mi-am pierdut și eu piersicelul, un porcurșor de Guineea de care mi-e tare dor.

    Apreciază

  3. Of, sărăcuţul de el…

    Apreciază

  4. Antoaneta zice:

    De o saptămana ma tot gandesc daca sa scriu ce am simtit cand am citit ce ai scris…Draga mea, am plans in masina in timp ce citeam articolul tau si mi-am adus aminte de Bijoux care a murit la fel doar ca noi nu l-am mai gasit. Un vecin binevoitor la aruncat in tomberonul de gunoi chiar inainte sa vina gunoierii in zona.
    Nu pot decat sa iti spun ca iti trimit gandurile mele bune si te imbratisez cu mult drag!

    Apreciat de 1 persoană

  5. ecaleopi zice:

    Poate au fost necesare toate acestea şi toate celelate care m-au determinat să încerc să am un blog. Nu sunt vreo ,,iscusită”, însă am fost răsplătită cu oameni minunaţi, ca tine, care au asemenea gândire şi sentimente! Bijou, Papucel, sunt, au fost, parte din noi… Mulţumesc!

    Apreciază

  6. Antoaneta zice:

    De acord. Si eu cred ca fiecare lucru are scopul lui.
    Eu nu am mai avut forta la acea vreme sa povestesc pe blog ce s-a intamplat.

    Scuze, acum am vazut ca am scris gresit mai sus – un vecin “binevoitor” l-a aruncat

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s