Episodul 2 – Papucel

ecaleopi

Negru, cu puţin alb pe la picioare şi doar un pic de alb în jurul boticului. Ochii negri şi cele două pete mici, deschise la culoare, de deasupra lor, lasă impresia, mai ales când doarme, că acestea două sunt, de fapt, ochi. Picioare scurte, puţintel crăcănate.

,,Să ne însemnăm terito163312_468476759881943_1460917936_nriul. Aşa… şi aici, şi aici…. Că, de acum, se pare că va fi noua mea casă. Mi-e dor de mămica mea, tare dor! Şi de frăţiori mi-e tare dor! Ciudata asta, care stă numai prin casă – ori se ţine scai după stăpână-sa, atunci când iese afară – îmi aruncă o privire rea, atunci când  mă bagă în seamă. Nu se uită la mine, ca la un câine! Las’că mă fac eu mare, îi arăt eu ei! Mie îmi place să stau afară, în curte, este frumoasă curtea. Mai privesc printre gard, la ăia doi, mari, din lanţ. Mă…

Vezi articolul original 665 de cuvinte mai mult

Acest articol a fost publicat în Diverse. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Episodul 2 – Papucel

  1. Pingback: A fost odată un Papucel… | ecaleopi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s