Un altfel de tricolor…

– Pfuu… Ne-a tăiat mâţa neagră, calea!

– Repede, repede, trei paşi înapoi, toată lumea! Aşa…Unul, la stânga, altul, la dreapta. Toată lumea, scuipat în sân!

,,Toată lumea’’ suntem trei: eu, Cristi şi Cornica. Eu, şatenă. Cristi, blondă, înaltă, ochi verzi, superbă! Cornica, o brunetă frumoasă, mai scundă decât noi, cu un chip plin de  bunătate şi modestie.  Împreună mergem la şcoală, şi tot împreună ne întoarcem, după opt ceasuri petrecute, cum altfel, decât tot împreună?

Azi, ca de obicei, ne despărţim la şosea, în dreptul poştei. Cristi porneşte la stânga, Cornica, la dreapta. Eu mai merg, cale de două uliţe.

Dimineaţa, ne întâlnim în acelaşi loc, în care ieri ne despărţiserăm. Toate purtăm uniformele bleumarin, ca acelea ale liceenelor, deşi nu suntem, încă.

Cristi nu poartă bentiţa albă peste păr. Nu îi place să o poarte. Cornica poartă una subţire, potrivită părului ei mătăsos. Bentiţa mea îmi atârnă la gât. Abia la poarta şcolii, o ridic pe păr. Îmi place să o port, îmi eliberează faţa de claia de păr, înfoiat, pe care nu-l sufăr.

Azi, repetăm Bucegii, să-i mai intre în cap Cornicăi, ea uită cam repejor…

La ore ne descurcăm, fiecare, cum se pricepe mai bine. Azi  ,,mâncăm’’ , bătaie, toată clasa! Un singur coleg scapă nepedepsit, cred că profesoara de matematică a obosit tot lovindu-ne la palme! Numai Pitagora este de vină, nimeni altul, cu teoria asta a lui! Tot restul orei, stăm  cu palmele încinse lipite de picioarele reci, de metal, ale băncilor… La auzul clopoţelului, parcă ,,ne ia cu mâna’’ toată durerea şi, râzând în hohote, o zbughim afară, în curte. Pe banca de lângă fântâniţă, ne dumirim, în sfârşit, şi asupra teoremei. Ce bine ar fi fost dacă am fi făcut asta mai devreme… Sau, poate, nu?

Duminica, stăm la şosea. Ne jucăm, repetăm lecţii. Azi ne-am vorbit să fim tricolor: port veşnica rochiţă roşie, în cloş, Cristi poartă pantalon scurt şi o bluză galben pai, care devine una cu părul care îi curge pe umeri. Cornica are o salopetă, albastru. La colţ, a venit şi Lena, alături de căruciorul ei faimos, cu îngheţată. Luăm câte una. Nu avem decât  un leu, de fiecare. Ne despărţim râzând.

Azi dezbatem regula de trei, compusă. Cristi a priceput-o, din prima! Eu, nu, şi nu! Cornica ne ascultă, speriată. Se plâng amândouă de compunerea pe care o avem ca temă la ,,română’’. Cristi s-a chinuit toată după amiaza să scrie ceva. Cornica nici măcar nu a reuşit să încropească mai mult decât câteve fraze. Râd de îngrijorarea lor. Cum să îţi fie greu să scrii o ,,compunere’’?

*

-Îmi scrie o tipă pe FB, de prin Austria. Mă întreabă dacă sunt soţul tău, zice să-i transmit numărul de telefon. Una, Cristina…

Sun, vorbim, sporovăim. Nu ne ajunge timpul.

– Despre Cornica, mai ştii ceva?

– Nimic. A venit în sat, după ce i-au murit părinţii, a vândut casa şi a plecat, mi-a promis că mă mai caută, însă nu ne-am mai auzit, de atunci!

*

A apărut floarea de salcâm şi îmi îmbată simţurile. Ajung în dreptul fostei poşte.  O mâţă neagră îmi taie calea.

Acest articol a fost publicat în Diverse. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Un altfel de tricolor…

  1. Ioan M. zice:

    A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s