Satul din ploaie

Plouă necontenit. Plouă paşnic. Lacrimile ploii ne cuprind. Vin parcă nu doar din cer, vin de peste tot, se unesc, se adună. Este o ,,horă a Unirii’’ molcomă, chitită. Satul este adăpostit în ploaie, stă ascuns în ploaie. O stradă, principală, un pic şerpuită, cu uliţe cuminţi, rânduite de o parte şi de cealaltă. Pe la jumătate, uliţele sunt  ,,tăiate’’, prin ,,răscruci’’, de câte un alt drum, paralel cu strada principală. Nici ţipenie de om, pe drumuri. Pe şosea doar maşini grăbite împroaşcă noroi în stânga şi în dreapta. Nu deranjează pe nimeni, căci nimeni nu iese din casă, azi. A fost zi de sărbătoare, este zi de sărbătoare! Case măreţe, în care locuiesc familii numeroase, te duc cu gândul la veselie şi voie bună. Sunt foarte puţine însă, acestea. Trăiesc, alături, cel puţin două generaţii, ori trei. Cele mai numeroase sunt căsuţele mici, pitite printre stropii ploii, adăpostind bătrâni singuri.

Mă întreb ce fac oamenii din sat, azi, în casele lor? Îi cunosc bine, ştiu că toţi se odihnesc. Desigur, în stilul specific fiecăruia. Majoritatea îşi masează ochii, deranjaţi de lumina televizorului, calculatorului, ori tabletei. Puţini dintre vecinii mei au tablete, ori telefoane ,,meseriaşe’’, cum îi aud deseori spunând. Şi mai puţini, spre deloc, au laptopuri ori calculatoare. Fiindcă cei mai mulţi locuiesc în căsuţele cele mici.

Nu cred să existe cineva care să îşi obosească ochii citind o carte. Bătrânele încă îşi mai cârpesc o bluză ruptă, încă mai taie petice, să le fie de folos în primăvară, când via se va cere să fie ,,legată’’. Dacă vor ,,ieşi’’ din iarnă…

Indiferent de preocupările pe care le au, azi, sătenii mei, le este foarte clar că este 1 Decembrie, ziua Marii Uniri! Nu prea ştiu ei să petreacă. Nu prea ştiu toţi să citească. Dar unii au trăit vremurile. Şi au ştiut să povesteacă. Iar cei ce nu le-au trăi, fiind tineri acum, au ştiut să le asculte poveştile şi s-au priceput să le înţeleagă, pentru a le putea duce mai departe. Cu toţii simt sărbătoarea.

Şi mai este şi ploaia asta, ce cade fără oprire! Lacrimile ei ne cuprind, ne unesc şi ne adună într-o horă cuminte. Domoală, însă de nestăvilit.

Chiar de nu ştim, cu toţii învârtim, azi, Hora Unirii!

 

 

Acest articol a fost publicat în Diverse. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Satul din ploaie

  1. Ioan M. zice:

    A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Nautilus zice:

    ”Chiar de nu știm”, bine zis.

    Apreciat de 1 persoană

  3. nick2255 zice:

    Mai mult decât adevărat. Totuși i-ați uitat pe cei de la cârciumă. Sigur există și o cârciumă. Acolo se face politică „de talpa țării”, manipulată și condusă cu televizorul, FB etc. …
    Unire întru mulți ani”

    Apreciat de 1 persoană

  4. ecaleopi zice:

    A republicat asta pe ecaleopi.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s