Episodul 6 – Legi

Există legile naturii. Există legile firii. Studiem totuşi, mai ades, legile instaurate de oameni. Cărora să ne supunem mai întâi, căci sunt atât de multe? Pe toate trebuie să le respectăm, pentru că sunt legi. Fără ele, am trăi în cruntă anarhie.

Legile animalelor sunt diferite şi, cu toate pretenţiile noastre, nu cred că le vom înţelege, vreodată…

*

,,Ai copii, ai necazuri! Bine a zis, cine a zis, asta. Tasha are iar pui, nu ştiu cum de s-a întâmplat, că am stat cu ochii pe ea, cât am putut! A spus fata că-i cam ,,panaramă’’, dar eu m-am simţit jignită, atunci. Iar pe Fram, pe care îl credeam un tont, l-a apucat o colindătură, de nu mai ştim ce să-i facem! 2Îl adunăm, zilnic, de prin toate grădinile. Aşa o educaţie proastă, numai tac’su îi putea da! Că, de la mine nu avea cum să vadă un asemenea comportament lipsit de echilibru. Nu are nicio prestanţă, nici pic de respect faţă de familie ! Sigur, nici atât de tăntălău, cum este Bubu… El este prea cuminte, dar când mă priveşte cu uitătura aia saşie, mă topesc de dragul lui ! Ce să faci, nu sunt două degete la o mână, la fel, darămi’te doi copii…’’

,,…Grădinile se trezesc la viaţă. Ce-mi mai place mie primăvara asta, nu a mai existat alta la fel! Vecina dinspre deal s-a făcut frumuşică, foc! Este tot aşa, albă, ca mine. Şi are ochii ăia seducători, care nu se văd mai deloc, fiindcă laţele îi acoperă întru totul! Nu, nu merge la salon, aşa e ea, naturală… Doar eu îi văd, ochii ăia, frumoşi. Să vedem, pe unde mai găsesc eu o spărtură… Că au reparat gardul, peste tot, şi nu mai am deloc pe unde trece…

 

Pe el nu-l mai îndrăgesc, deloc-deloc! Păi, cum ajunge acasă de la serviciu, nu ştie decât să mă strige pe mine, altceva mai bun nu are dumnealui de făcut! Şi nici nu am prea fost plecat departe, decât până aci, la vecina… Că, ieri, cum stăteam aşa la vorbă, cu ea, mă pomenesc cu el, că mă ia de după ceafă – ce jenant – şi mă aduce cu forţa în curte… Ruşine, ruşine! Îmi vine să plâng de ciudă, m-a făcut de râs!

Acum, sunt iar trist, că mâţa galbenă, prietena mea cea mai bună, iar a umblat prin vecini, şi iar au bătut-o oameni răi. Nu ştiu de ce există oamenii răi… Cine i-o fi făcut? Că eu credeam că oamenii sunt toţi la fel, şi au grijă de noi… Dar am aflat eu acuma că nu-i chiar aşa… Că eu credeam că oamenii au fost făcuţi pentru noi, să ne ajute, să ne mângâie, să ne iubească…’’

 

,,Ia, uite, ce familie numeroasă am devenit! Avem copii mici, ce frumuşei sunt! Şi ea, la două zile, aşa, ne face o ciorbiţă bună de tot! Că trebuie să fie bine hrănită mama! Sunt străbunic! Ehei, generaţie longevivă!

Avem  şi mâţe, destule! Dar astea colindă mereu, vin acasă doar cât să mănânce şi cât să doarmă. Pe ăsta, tot aşa, l-a adunat el de prin grădini, cu piciorul rănit. Este leneş, fără pereche. Aproape mai leneş decât cel negru. Toată ziulica doarme. Când se trezeşte, gura nu-i tace, îi este foame, şi pace bună, e musai să i se dea carne, că altceva, dumnealui nu poate să consume! De aia ei i-au şi spus Cărniţă. Apoi, s-a dovedit că este o ea, dar numele nu i l-au mai schimbat. Ăstuia şi să se joace îi este lene!

20170601_202619

 

Dar, ce-i asta? Nici nu am observat când ea a aşezat ouăle, frumos de tot, în cutia aia care vâjâie. Şi iată, acum, că au ieşit puişori. Vai de mine, ce mult îmi plac! Dar să nu vă gândiţi că îmi plac aşa, ca lui Fram şi lui Bubu. Nuuu…. Că eu nu-mi ling botul când îi văd! Eu mă gândesc cum să am grijă de ei, când vor face ei tot soiul de nebunii şi or să iasă afară din coteţ. Eu îi imobilizez, până când ei vin şi îi iau, şi îi duc la locul lor. Da, da, avem multă treabă în gospodărie de acum, şi eu ştiu să mă fac util! Că doar n-o să sap gropiţe toată vara, să mă răcoresc, aşa cum fac ceilalţi…’’

,,Mai ştiţi că v-am mai zis eu, că ea este mai rea… De exemplu, aseară, el a adus un căţeluş mic, zicea că l-a găsit pe drum, abandonat. L-a certat tare, că zicea că suntem prea mulţi… E adevărat, nici nouă nu prea ne convine, dar asta este situaţia, ne adaptăm… Chiar dacă azi a stat ascuns, că nu ne-am putut abţine să îl smotocim puţin… Că doar trebuie să se obişnuiască şi el cu stilul asta, de joacă… Desigur, ea este rea…”

20170624_104213

*

Ca de fiecare dată, noii generaţii i-am căutat stăpâni. Nu a fost greu, dar nici prea uşor nu a fost căci, în primăvară, mulţi pui apar. Familiile trebuie să ne asigure că îi vor îngriji şi nu numai. Trebuie să ştim că îi vor iubi. Animalele au nevoie de multă dragoste. O merită din plin, căci ele se ataşază şi iubesc necondiţionat.

Am înstrăinat, azi, doi dintre pui. Mâine, pe ceilalţi. Apoi va trebui să găsim un cămin pentru cel nou venit.

Tasha se agită. Vede că nu mai are toţi puii. Ceilalţi, se agită, şi ei. Le miros urmele. Îi caută. Tasha scoate sunete ciudate. Nu se mai joacă nimeni. Nu mănâncă niciunul. Mâţele încearcă să îi mângâie. Supăraţi, nu se mai lasă mângâiaţi de noi. Au simţit că noi suntem aceia care i-am despărţit.

Cine face legile lor, legile animalelor? Cine le ştie? Cine le acordă vreo atenţie? Cine are timp, şi suflet, pentru animale? Ele cum de au şi timp, şi suflet, pentru noi?

Cum vom fi capabili să înţelegem hăţişul propriilor noastre legi, câtă vreme nu le putem asimila pe acelea, mult mai puţin complicate, ale animalelor?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în "Ham!" saga. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Episodul 6 – Legi

  1. Ce simpatica poveste. Foarte tare mi-a plăcut.😊

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s