Căsuța de turtă dulce

Mă plictisesc să tot aranjez cornul păpuşoiului adus de ultimul Moş Crăciun, şi nu prea mai am nici petice pentru o rochiţă nouă pentru perechea sa, păpuşa. Rochiţa i s-a învechit, are nevoie de o alta, iar eu nu mai am deloc petice.e36d4eb5884cdf9fe87644a2ab21126f

Las în urmă mirosul gogoşilor dospite şi sfârâitul uleiului încins în tigaie, pregătită pentru prima ,,şarjă’’. Nu mă aude mama când ies din casă. Ajung la poartă, mă uit din deal în vale. Nu o iau la deal, că pământul este dezgheţat şi drumul acoperit de nămol. Trec printre băltoace şi împing portiţa de la casa de peste drum. Nu o împing prea tare, ca să nu cadă peste mine, mi s-a mai întâmplat. Nu au reparat-o până acum, iar de pus drugul, nici vorbă nu poate fi. Pe o parte şi alta a potecuţei late de un pas, dau să scoată capete ghioceii. Au mulţi ghiocei, ei. Şi liliac mult au, primăvara, toată curtea aceea mititică miroase a liliac. Am şi eu liliac la poartă, dar nu miroase atât de bine. Din doi paşi ajung la cele trei trepte de piatră, spartă şi ponosită, ca şi portiţa. Casa lor este foarte mică, are o prispă, o bucătărie în stânga, în faţă, odăiţa de vară, iar în dreapta, camera bună, de la drum. Sar într-un picior de pe scara de jos, ajung la ultima şi deschid uşa, care scârţâie veselă. Veselă, pentru că mă ştie! Din prispa de vreo doi metri, aud voci. ,,Ia vezi, că veni rumânca!’’. Rita mă întâmpină în prag, bucuroasă de vizită. Veta, maică-sa, întoarce turte pe maşina de foc. Nu mă descalţ, pe jos este pământ. Ne văităm, eu şi Rita, că nu prea mai avem materiale pentru păpuşi. O întreb dacă mai ştie să ,,se iscălească’’. ,,Am uitat, nu pot să ţin minte!’’ O învăţ din nou, abia reuşeşte, a trecut mult timp, de săptămâna trecută. Iar au venit învăţătorii, să o roage să mergă la şcoală. Dar ea nu vrea deloc, cică nu poate ,,să înveţe carte’’. Nu seamănă Rita cu Mitică, taică-su. El este ,,titratul casei’’. Şi toată familia este conştientă de asta, căci Mitică şade în pat, cât e ziua de lungă, şi ,,citeşte cărţi’’. Ţiganul, cu tenul alb, este răsfăţatul, nu numai al familiei, ci şi al întregului neam. Ei erau negri şi înţelegeau să respecte superioritatea bărbatului, şi alb, şi cult. Veta era neagră tăciune, mică şi cocoşată. Dintre degetele de la mâna dreaptă, fumul de Carpaţi curgea ca un fuior şi o însoţea peste tot, fie că frământa pâine, ori amesteca în mâncare.

Acum, tăiase o găină care sfârâia pe plită. Când este gata meniul, trecem în camera de la drum. Acolo se serveşte mâncarea atunci când au musafiri, iar eu, bag seamă, sunt unul ,,de soi’’. Este cald acolo şi pe jos sunt preşuri. Două paturi sunt, de o parte şi alta a camerei, străjuite, fiecare, de câte o băncuţă. Apropiem băncile de masa din mijloc. Veta instalează tigaia, aduce turtele, toată lumea întinge cu spor în tigaia arsă, încinsă. După ce terminăm, fiecare luăm o bucată de carne. Veta aduce şi un castronel cu ciocantină. Rita mă ia într-un colţ al camerei: are o bucăţică de turtă dulce, o căpătase ea de la cineva, şi vrea să o mâncăm împreună, jumi-juma. Este dulce, pufoasă. Şi miroase a scorţişoară şi cuişoare. Mai vorbim, una-alta, o pun pe Rita să jure ,,pe roşu’’ că va merge la şcoală de săptămâna viitoare şi că va repeta zilnic ,,iscălitura’’, căci am să o verific! Ne aşezăm din nou la masă. Nu ştiu când s-a întunecat afară, auzim paşi apăsaţi pe lângă casă. În scurt timp, în prag apare fratele meu. Sar repede de pe băncuţă, pe marginea patului. ,,Aici erai, şi noi te căutăm de trei ceasuri, fusei şi prin deal, la Silvia, după tine! Hai, acasă, ne aşteaptă mama cu masa!’’. Bosumflată, merg prin întuneric în faţa lui. Nu vorbesc nimic, încerc să mestec şi să înghit ce-mi mai rămăsese… ,,Uite-o, mamă! Era la masă, la ţigani!’’. ,,Bine, mamă, nu ai ce mânca, acasă, le mănânci mâncarea ţiganilor? Că nici nu or fi avut ce  pune pe masă, oamenii!’’. De voie, de nevoie, încerc să gust din ceea ce-mi pregătise mama. Nu-mi amintesc ce. Dar nu era nici pe departe atât de bună mâncarea, ca turtele calde şi subţiri mânjite cu ulei încins. Erau bune şi gogoşile mamei, dar nici pe departe ca turta dulce, şi nici a cuişoare nu miroseau.

Merg rareori la mama. Casa ei, casa copilăriei mele, este nu doar mare, dar şi măreaţă. De la stradă şi până la ea, încă mai sunt familii de ţigani, urmaşii celor din trecut. Pe toţi îi cunosc, ne dăm bineţe şi ne întrebăm de sănătate. Aproape niciodată însă nu privesc în curtea de peste drum, în care nimeni nu mai intră prin aceeaşi portiţă, părăginită. În curte nu se mai află acum, nimic. S-au stins demult ţiganii părinţi, iar Rita şi fratele ei sunt pe unde eu nu ştiu.

De multe ori însă, când mă gândesc la copilărie, îmi zboară gândul la poveşti cu Hansel si Gretel. Şi simt un miros de turtă dulce, acum puţin sărată…

De lacrima ce se prelinge pe obraz.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Diverse. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

33 de răspunsuri la Căsuța de turtă dulce

  1. Adriana zice:

    ..parcă mi-ai scris gândurile, povesti uitate într-un colț de inimă. Casei mele, acum, ca o răzbunare a destinului și visurilor mele de copil, i se spune casa de turta dulce, sau casa păpușilor sau căsuta din pădure. Mereu voi rezona cu astfel de povești și să nu te miri dacă voi dezgropa cândva una cu portiță, și mâl, de-ăla de lipăie tare și se lipea pe papucii de plastic sau pe gumari, și casă din chirpici, vopsită albastru, cu var si nu stiu ce nuantator turbat, cu mături care cresc precum buruienile înalte de un metru jumate, și gâște care fac noroiul ăla sa fie si mai vizibil, și turte, da..turte calde cu miros de vremuri pe care parcă le-am trait..impreună, noi două, de prea ni se aseamănă emoțiile. Multumesc.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Mi ai umplut inima cu povestea asta 💗

    Apreciat de 2 persoane

  3. Pingback: Sub globul meu de sticlă - Înșiră-te mărgăritare

  4. O, Doamne, cât de frumos, câtă emoție ai transmis! Parcă eram acolo… Mi s-a făcut pielea de găină la sfârșit, mai cu seamă pentru că și eu am mai copilărit la țară și acum e destul de pustiu…

    Apreciat de 1 persoană

  5. Mă alătur şi eu celor care-ţi mulţumesc pentru emoţie şi pentru reamintire!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Lamiita Petre zice:

    Foarte frumos si emotionant. M-am simtit teleportata in trecut si imi aduc aminte cum, ceea ce mancau vecinii, nu dintre cei instariti, era de mult mai bun decat ce ne ofereau parintii. Nici nu se compara tortul cu nuca multa al mamei cu ramele vecinei, sau cu rotatelele cu gem ( tot un aluat ca al ramelor doar ca erau lipite cu gem)

    Apreciat de 3 persoane

  7. M-ai topit. Caldă poveste, minunat spusă. Ce talent minunat ai. Cred că nici nu am respirat citindu-te.

    Apreciat de 1 persoană

  8. Povestirea asta e un sentiment delicat, ramificat la nesfârșit, cuprinzând frumoase și curate trăiri sub o boltă ce crește neîncetat și ocrotește sub umbra-i tot ce merită păstrat. Felicitări și mulțumesc mult pentru o plimbare prin grădina cu flori de candoare. Mi-a plăcut mult de tot, jur pe roșu! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  9. Ileana zice:

    Zâmbește, mâine va fi mai bine ! Dumnezeu îți prețuiește dragostea, bunătatea, reușitele, mulțumirea, seninătate , omenia. Asta e tot ce contează .
    Dormi în pace, prieten drag ! 🙂
    Smile, tomorrow will be better! God appreciates his love, kindness, success, gratitude, serenity, kindness. This is all that matters.
    Sleep well, dear friend! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  10. mopana zice:

    E tare frumos sa ma plimb cu tine printre amintiri. Au un „miros” aparte. Candva voi face si eu la fel 🙂
    Cu drag,
    Monica ❤

    Apreciat de 1 persoană

  11. Foarte frumos, te-am descoperit si ma bucur mult. Fotografia este bestiala!

    Apreciat de 1 persoană

  12. Amy zice:

    Very lovely, well written! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  13. Mă bucur mult că am descoperit blogul tău. Povestea asta are accente universale, mulți se pot ”regăsi” în ea, ca de altfel cam tot ce scrii, dacă ghicesc eu bine. Mulțumesc pentru această surpriză frumoasă.

    Apreciat de 1 persoană

  14. Ai un stil unic de a scrie! Aștept să mai citesc și alte povești minunate… ❤

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s