Zăpezile

b18ee6664d1c92cc18091522c5147dc4Trântesc cu toate puterile poarta, să fiu sigură că nimeni şi nimic nu mă mai împiedică să mă înec în zăpadă. Fulgii, mari şi grei, mi se aşază, cuminţi, pe umeri, îmi scaldă obrajii încă palizi. O iau la goană în deal, păzindu-mă de cei ce isprăviseră cursa şi alăturându-mă acelora care urcă, trăgându-şi cu hotărâre săniile spre deal. Sunt mulţi copii pe dealul meu, este cel mai bun deal, de pe toate uliţele din acea parte a satului! Şi oamenii cei mai buni sunt, pârtia noastră rezistă cât toată iarna, căci oamenii răi nu aruncă pe pârtie cenuşă, sare ori alte minunăţii, ca să ne strice nouă bucuria! Asta pentru că fiecare gospodărie are cel puţin doi pici care ies la săniuş. Ar fi o problemă, că nu am sanie… Dar găsesc repede ,,ocazie’’ şi intru în rândul lumii, adică al celor de seama mea. Ninge într-una, mai cad de pe sanie căci, când eşti ,,la ocazie’’, te aşezi în spate şi la viraj se întâmplă să cazi. O altă sanie vine în viteză, zburând pe lângă ori chiar peste mine. Dar nu simt vreo durere, simt doar bucurie, simt doar larma, sania, simt doar zăpada. Zăpada îmi spune tot felul, iar vocea i se amestecă cu clinchetele de bucurie răsunătoare ale derdeluşului. De ce mi-este teamă nu scap, fiindcă a trecut de amiază şi tăicuţul meu – desigur, mama l-a trimis – mă aşteaptă în poartă, care este fix la capătul pârtiei, să susţin testul suprem: degeaba mă chinuiesc din răsputeri, degetele nu le mai pot face ,,puică’’, încât verdictul final este: îngheţată ,,bocnă’’; ,,ajunge pentru azi, treci în casă, că ai să înţepeneşti pe pârtie!’’

*

 Trântesc cu toate puterile poarta, să fiu sigură că nimeni şi nimic nu mă mai împiedică să mă înec în zăpadă. Ajungem în parc, ţinându-ne de mână. Ne sărutăm şi nu vedem în jur nici oameni, nici copacii printre care ne îmbrăţişăm. Facem îngeri în zăpadă, suntem îngeri în zăpadă. Timpul s-a oprit. Fulgii mari şi grei şi noi, îl ţinem în loc. Suntem numai râs, suntem speranţă, suntem unul, suntem tot. Noi şi zăpada, căci numai ea este cu noi, ne ştie, ne şopteşte, ne simte.

*

Cu mână stângă apropii cu grijă poarta în urmă, ţinând cu dreapta, căuş, mânuţa piticaniei mele care se făcuse ,,de şcoală’’. Intrăm în zăpadă adânc. Nu sunt sănii pe uliţă, încă nu s-au dezmeticit picii. Fulgii grei, mari, sunt răsculaţi de un vânt ascuţit, care ne ,,retează’’ feţele. Înfofolită de sus până jos în salopeta roşie de fâş, nici nasul nu i se mai vede de sub fular, doar ochii căprui închis lucesc pe faţa scăldată de bucurie. Din cauza viscolului renunţăm la tabla înmulţirii, pe care o mai repetăm dimineţile, când pornim spre şcoală. Încerc să-mi amintesc Iarna pe uliţă. Mă ascultă, atât cât îi permite şuieratul vântului şi a zăpezii care se joacă, nebună, în jurul nostru, înfăşurându-ne. Înotând în zăpada aproape cât ea de înaltă, după ce nu mai poate ţine ochii deschişi, îşi îndreaptă feţişoara spre mine, dezvăluindu-mi nostalgii: ,,ştii, dacă la vară iar nu mai avem bani să mergem la mare, mie îmi place şi cu tati, la canal!’’. Canalul de irigaţii era, printre altele, ,,marea’’ şi plaja satului, unde mergeam în timpul verii, mai ales în acele veri în care bugetul secătuit nu ne permitea concedii.

*

Continuă să ningă abundent de vreo două zile. Calc apăsat pe zăpada ce a mai rămas pe asfalt în urma utilajelor care nu au stare. Oameni trec grăbiţi, îi salut şi mă salută. Ne cunoaştem cu toţii. Cum altfel? Doar satul nu-i atât de mare încât să nu ne ştim bine. Îmi pare că îi cunosc de o viaţă, cu toate bucuriile şi necazurile lor. Ne cad pe umeri, pe faţă, peste tot, fulgii mari şi grei. Pe noi şi printre noi, fac slalom căutându-şi cărări spre pământ. Nu-mi spun nimic. Nu-mi mai şopteşte nimic, zăpada. Doar nişte fulgi ce cad din cer, pe pământ. Privim, unii către ceilalţi, dându-ne bineţe, iar şi iar, la tot pasul. Fiecare dintre ei este este o poveste. Încerc să aflu, cunoscându-i pe fiecare, cum sunt zăpezile pe care le poartă. Port zăpezile mele printre zăpezile lor.

Ajung la serviciu, mă scutur bine la intrare, ajung la căldură. Colegii sunt, ca mai mereu, unii, relaxaţi, alţii, stresaţi. Fiecare lucrează, la căldură. Mă aşez la locul meu şi îi spionez cu coada ochiului, încercând să le desluşesc zăpezile…

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Diverse. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Zăpezile

  1. E o lume aparte lumea ta, aici. Şi parcă intru şi eu în ea citind. Îţi mulţumesc!

    Apreciază

  2. lucillette zice:

    Ele sunt mereu albe, noi le tot adaugam forme si culori, apoi le dam deoparte grabiti spre un alt fosnet, mai atragator. Ramane sa ni le reaminteasca o astfel de poveste. Asa completa cum este.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Dantelărie de detalii, sacadate parcă pe minute care se scurg lent, lumea ta.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Spotting zice:

    Superb! Esti o adevarată artistă.. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  5. ecaleopi zice:

    Mulţumesc frumos pentru apreciere!

    Apreciat de 1 persoană

  6. mopana zice:

    Nu stiu daca as iubi viata la tara. Nu cred. Sunt obisnuita cu tumultul orasului. Dar… asa cum o descrii in posturile tale pare ceva de vis. Sa te cunosti cu toti oamenii din jurul tau e ceva fabulos. Imi povestea si tata si ma uitam la el siderata. Sa le stii la toti povestile si ei s-o stie pe a ta… pare dintr-un basm. Iar tu chiar stii sa scrii astfel de basme 🙂
    xo ❤

    Apreciat de 1 persoană

  7. Te inteleg foarte bine, am avut si eu decorul asta de poveste in copilarie, cu ulite pline de zapada, cu derdelusuri de pe care nu plecam pana se lasa seara….copii fara griji, cu rasete de clopotei.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s