Revelionul complet

Aproape cât casa, atâta e zăpada! Şi ninge încontinuu. De prin sat se aud colinde, pocnitori şi cântări.

Casa toată miroase a cozonaci prospăt scoşi din cuptorul încins. Mama se învârteşte pe lângă mine, nu-i  prea convine dumneaei că merg şi eu să ,,fac revelionul’’ în sat. Până anul trecut, doar fratele meu avea voie să îşi ,,facă de cap’’. Acum, după îndelungi dispute, luaseră măreaţa decizie: pot să merg şi eu la revelion. Desigur, în acelaşi loc cu fratele meu, adică la căminul cultural, în sala aceea mică de la etaj, de unde nea Nae proiectează, de când mă ştiu, toate filmele. Desigur, însoţită de celelalte, adică suita mea, nelipsită, formată din cele patru verişoare mai mici, de care sunt nedespărţită. Suntem un neam ,,stufos’’. Mai am cel puţin încă pe atâtea verişoare, dar de acestea sunt mai ataşată, fiind mai apropiate şi ca vârstă.

Pieptănate cât de bine ne pricepem, cu rochiţele călcate şi apretate, pantofii bine lustruiţi şi inimile tresăltând de bucurie, ieşim în hol, sub privirea îngrijorată a mamei. Poate prea îngrijorată, poate atât de puternică, încât divinitatea îi transmite un ,,semnal de consens’’: în ţipetele ce însoţesc şocul şi disperarea noastră, se face brusc întuneric! Adica ,,se ia curentul’’! După primele clipe de uimire, urmează disperarea cruntă: aşa o nenorocire, la primul nostru Revelion? Fără vreo altă raţiune, pârâie de lacrimi încep să şiroiască.

Cu obrajii brăzdaţi de lacrimi, ne întoarcem în casă, secondate de mama. Există un mare câştigător în această situaţie: tăicuţul meu, cu masa plină de bunătăţi care pentru noi sunt lipsite de orice importanţă, ne ademeneşte să petrecem alături de el sărbătoarea dintre ani. Este fericit că are cu cine să petreacă Anul Nou, cu aşa fete frumoase şi ,,gătite’’. Mama curăţă fitilul lămpii pregătite mereu pentru esemenea momente, căci sunt destul de frecvente. Cred că timp de vreun ceas ne trebuie până să reuşim să legăm câteva vorbe ori să gustăm din bucate.

Ce buni sunt totuşi, uneori, şi fraţii mai mari! Căci ,,nenea’’ hotărăşte că ar trebui totuşi să mergem la Revelion, aşa, pe întuneric. Ne ridicăm la comandă, patinăm cu platourile ţinute de mâinile îngheţate tun, dar cine mai simte gerul pătrunzător? În jur, bezna întunericului este întreruptă doar de luminiţe palide ale lumânărilor ori, pentru cei prevăzători, de luminiţele lămpilor cu gaz.  La căminul cultural ne aşteaptă toţi ceilalţi. O lumânare mare, pe care o găsiseră la o pereche de recenţi miri, creează cea mai frumoasă atmosferă pe care am visat-o vreodată pentru o trecere dintre ani. Avem un ,,Albatros’’, cineva a găsit şi baterii. DJ-ul navighează cu scala pe unde care de care mai ciudate şi ,,prinde’’ ici, Abba, colo, Beatles, care reuşesc să ne ostoiască cheful de dans şi petrecere. Repede a trecut timpul, atât de bine petrecem şi atât de fericite suntem! Demult am uitat că ne lipseşte curentul electric.

Se îngemănează ultimele fire de întuneric cu zorii zilei, în ultima pâlpâire a lumânării al cărei muc intră în comă, după ce ne-a urmărit uimită o întreagă noapte, înţelegând şi ea, în cele din urmă, bucuria primului Revelion.

*

Au urmat toate celelalte revelioane ale vieţii.

Cu trecerea timpului, mai sofisticate. Cu trecerea timpului, mai elevate. Cu alţi prieteni, cu unii vechi sau noi. Cu meniuri fine, cu muzică bună. Cu artificii şi jocuri de lumini măiestre. Desfăşurate în localuri selecte, pe măsura decorului.

În noaptea dintre ani, defilez de la calculator la televizor, citesc impresii, răpund la urări. Observ o constantă: cu toţii spun să lăsăm în urmă anul care a trecut, să-l primim cum se cuvine pe cel ce vine. Cu  noi speranţe şi aşteptări. Sunt de acord cu ei. Atunci, de ce naiba am eu în minte, tot mai puternic, primul revelion? De ce îmi tot stăruie mirosul cozonacului, amestecat cu zăpadă proaspătă şi gust sărat de lacrimă în colţul gurii, învelite în lumină palidă de fitil şi ritm de Abba? Îmi place prea mult gustul acesta, pentru a putea încerca să renunţ la el!

Poate pentru că de fapt nu lăsăm nimic în urmă – ci aducem cu noi, la noul Revelion, toate trecutele revelioane.

Acum este în noi un singur Revelion. Pe care îl vom duce mai departe, cu tot ce am adunat, cu tot ce ne-a durut ori ne-a bucurat.

Pentru a ne atinge ţelul de a petrece Revelionul complet.