Episodul 5 – Griji cotidiene

15151554_1217289335000678_803869706_n,,Doamne, cum a mai evoluat şi sistemul acesta de învăţământ! Nu-i de ajuns că au schimbat tocmai anul acesta tematica, au schimbat şi metodologia… Doar toceală, şi iar toceală… În loc să testeze logica bieţilor copii, se cere doar memorie! Am capul calendar de la atâta diabet, reumato, boli, tratamente şi alte de-astea. Că, proştii ăştialalţi ce să priceapă? Se zbenguie prin curte cât e ziua de albă, habar nu au cât avem de învăţat! Şi cu termen limită, nu de-a fiecum… Bine că scăparăm de licenţă, că am avut un stres… Muncă multă până culeserăm date, apoi interpretare şi tot restul… apoi grilele astea nesuferite… Acum, alte grile, altă distracţie! Măcar de nu m-aş îmbolnăvi, de la atâta stres!”

*

,,Nu înţeleg nimica, eu! Toată camera este plină cu foi, pe pereţi sunt nişte scrisuri. Buni Bell nu se dezlipeşte de nişte cărţi, este stresată, cică are nu ştiu ce rezi… da, ce, ce ne-o trebui nouă aşa ceva? Mie îmi place doar să privesc linia aia pe care fata o face pe foaie, colorată, așa, cu bățul ăla mic. Eu nici nu știam că unele bețișoare au culori… La gust, sunt la fel, că îmi dă fata câte unul, să mă joc.

frm

Fram

Stau doar puţin pe aici, că nu pricep nimica… Mai bine, că, de când au crescut puişorii, parcă au, aşa, un miros foarte apetisant, și-mi place din ce în ce mai mult să îi alerg şi să mă joc cu ei. Deşi, nu înţeleg de ce nu îmi dau voie! Am văzut eu că, după ce îi învârtesc bine, unii rămân aşa, nemişcaţi, cu picioarele în sus… Eu cred că se prefac. Nici nu am văzut aşa vietăţi, să nu ştie de joacă…

Cel mai bine mă distrez totuși când alerg mâțele alea proaste care stau pe acoperiș. Sigur că sunt proaste rău că, atunci cînd se mai perpelesc la soare, cad de acolo. Și atunci e distracție! Totuși, sunt mai iuți de picior decât mine, că nu prea reșesc să le ajung. Doar alaltăieri l-am prins pe ăla mic, și ce mai smotoceală a văzut! Bine, cu veteranele, motanul negru și mâța galbenă, mă înțeleg foarte bine, ele mă iubesc pe mine, simt și eu atâta lucru…”

14485001_1173502429379369_2641109462593722494_n

*

,,Iar se întâmplă ciudăţenii. De exemplu, până acum aleea era curată, şi multe floricele erau pe aici. Frunzele toate s-au coborât de prin cais, de pe viţa-de-vie ori de pe unde mai erau ele cocoţate. E bine că le mai bate vântul, iar nebunul ăla de copil le aleargă de se zăpăceşte, să le prindă. E frumos şi covorul ăsta, parcă te îndeamnă la meditaţie. Dar cine să mediteze? Că ăştia nu ştiu decât joacă, şi iar joacă…Lucrurile au luat-o razna de tot. Simt că îmbătrânesc. Nu mai am acele reflexe de altădată, nu mai reuşesc să sar gardul, aşa cum o făceam odinioară… stau sechestrat aici, nu mai avem voie deloc deloc să ieşim din curte… Păi, da, eram bun până acuma, când strângeam puişorii şi îi ajutam să îi ducă la locul lor… Nu mai merg nici pe la vecini, că nu mai reuşesc să rup nici o scândurică de la gard…

De când s-a răcit vremea, nici babele nu mai stau la bancă, să mai aflu și eu niscaiva noutăți. Doar copiii trec dimineața spre școală, veseli, ca întotdeauna.”

14712883_1193035730759372_6688579504555829962_o

*

,,M-a lovit, m-a lovit! Cu un bâţ mai mare decât mine! Tocmai reuşisem să termin de săpat tranşeul pe care l-am început alaltăieri, când ea – v-am spus că ea este mai rea – m-a surprins, şi m-a lovit cu un băţ… îmi tot zicea că mă mănâncă spinarea, şi trebuie să mă scarpine. E adevărat, nu a ajuns cu bățul până la mine, l-a lovit de pământ, dar gestul contează… Dar mi-a trecut supărarea, şi-mi vine să mă joc, şi să mă învârtesc, şi să mă rostogolesc…!

A venit fata, a venit fata, ce bine, ce bine! Ce nu-mi place totuși mie la ea, că ne spală prea des, aproape în fiecare zi. Și ne pune la ceafă o soluţie care miroase rău… ne mai înşeală și cu brânzica topită, iar eu uit mereu de gustul acela rău, şi mănânc, iar şi iar…

Din nou sună după doctor, văd și ei că nu mă simt eu prea bine, mă tot controlează, când unul, când altul, nu pricepe niciunul că sunt doar speriat. Că alaltăieri când, după ce abia mi-am găsit osciorul ăla ascuns în ghiveciul de la ferigă, tata Pap m-a atacat fulgerător și m-a lovit tare, iar eu m-am speriat. Iar ei habar nu au cât de mare frică îmi este! Ăștia doi s-au ramolit, nu mă înțeleg deloc… Doar fata mă înțelege pe mine, ea m-a consultat, nici nu a mai fost nevoie să vină medicul ăla nesuferit, care nu știe decât să ne facă injecții. Uite, i-am povestit fetii despre frica mea, ea m-a înțeles, și acuma mi-a și trecut! E deșteaptă, fata, nu ca ei, niște proști… Este ziua ei, că am văzut și eu tortul ăla frumos, ascuns în frigider. Știu că nu prea se prăpădește ea după tort, dar maică-sa, tort știe, tort face! Lasă, am eu un os frumos de tot, de astă-vară îl țin ascuns bine, nimeni nu știe de el. Ei, pot să vă mărturisesc, este ici, lângă pawlonia asta mare. Am săpat destul de mult până am reușit groapa, că este un oscior mai mare, l-am șterpelit de la vecina, de la mielul ăla de la Paști… Am să i-l dăruiesc!”

*

  • Mami, vino repede! Nu știu ce-i la mine în cameră, o mizerie mare pe covor, pare a fi un os, miroase rău, iar Fram își vântură coada și sare pe lângă el, apoi vine și mă cheamă cu un lătrat voios!
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în "Ham!" saga. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Episodul 5 – Griji cotidiene

  1. Pingback: Episodul 6 – Legi | ecaleopi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s