De vorbă cu Spania

Pielea, măslinie, îi străluceşte. Ochii, cu privire caldă, mă privesc pătrunzători, curioşi.

Ramirez.Cierra 270_pp

Photo: Cierra Ramirez

Sunt două migdale aşezate cum nu se poate mai armonios pe faţa curată, limpede. Cu mare efort reuşesc să-mi cobor privirea de pe fruntea înaltă, mătăsoasă, care se continuă cu o coamă de păr strălucitor. Chipul frumos este puternic sprijinit de linia  fină a gâtului, ce coboară spre umerii plini de personalitate. Şi ei de catifea, aşa cum este toaptă pielea ei.

Ar fi fost o nedreptate a naturii dacă ar fi fost subţirică, aşa cum ea îmi spune, că şi-ar fi dorit. Ţine o dietă, să mai slăbească… Are picioare robuste, puternice. Puţin plinuţă, tot corpul emană sănătate şi naturaleţe.

Era micuţă când am văzut-o ultima oară.

 Începem să depănăm poveşti, şi mă surprinde uşurinţa cu care reuşim să facem asta, au trecut atâţia ani şi mă aşteptam ca greu să recreăm legătura din trecut. Îi reamintesc şi cum venea să doarmă la noi, avea o mică sacoşă în care-şi aducea pijamaua, dar şi creme pentru ten. Mă uimeşte că îşi aminteşte atâtea lucruri de demult, căci era prea mică să o poată face. Ca şi atunci, îmi pare matură pentru vârsta pe care o are. Ca şi atunci, are o percepţie , asupra  a tot şi a toate, care te ia prin surprindere, oricât de bine ai crede că o cunoşti. Are o memorie aparte pentru cifre, pentru date şi cifre.

*

Mediterana mirosea de aici, se afla la doar trei kilometri depărtare.

Din Tarragona ajungem în Vila Seca. Muţi de încântare, oboseala drumului, dar şi de feeria sa, ne găsim cu uşurinţă rudele, care reprezentau destinaţia finală a traseului nostru. Verişorul, alături de micuţa mogâldeaţă, fiica sa, ne întâmpină cu mare bucurie.

Urmează o săptămână de vis. Luând ,,la pas’’ împrejurimile, aflăm, zi de zi, câteva dintre minunile lumii. Ajungem în Salou. Negrese tinere te îmbie cu îndemânarea lor de a împleti codiţe pe piele. Terase, frumuseţe, linişte. Vis. Nesfârşit.

Portaventura Park adună parcul chinezesc, parcul francez, toate parcurile de distracţie ale lumii, strânse mănunchi, într-unul singur, printre cele mai frumoase din lume. Cascade, roller-coaster-uri.

Barcelona, Sagrada Familia, Gaudi, parcul de Guell, minuni ale lumii, măreţiile lumii se reflectă, toate, în ochii noştri, măriţi, în noi, muţi de uimire.

Centrul vechi, centrul nou… Portocalele anină, parfumate, deasupra noastră.

*

– Încă nu ştiu ce aş vrea să urmez, doar ştiu că nu mi-ar plăcea să stau într-un birou. Oricum, în vacanţa asta vreau să muncesc, m-am săturat să spun tot timpul, ,,Papa, bani, papa, bani!’’, căci el munceşte foarte mult pentru noi.

Nu a împlinit şaisprezece ani, este antrenoare de patinaj artistic la un grup de copii. Dar vrea să îşi mai găsească un job, fiindcă este convinsă că tatăl ei munceşte prea mult pentru ei.

Ne îmbrăţişăm, în încercarea de a ne lua rămas bun. Ea are un fel al ei de a o face, te cuprinde cu braţele şi îţi acoperă faţa, mângâindu-te cu mătasea tenului ei. Simt miros de mediterană, mister de Sagrada cu aromă de portocal, şi pornesc, parcă, pe aleile Portaventura.

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Diverse. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la De vorbă cu Spania

  1. cafeauata zice:

    Frumos… Un copil deosebit!

    Apreciat de 2 persoane

  2. mopana zice:

    Frumos… Frumoasa… Suflet frumos…
    Articol splendid, ca de obicei ❤

    Apreciat de 1 persoană

  3. Pingback: Regăsire | ecaleopi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s