Suflet românesc

          12524059_1252777074738909_5651367192030509748_n

O singură dată am călătorit eu cu avionul. Atunci când nepoata mea, stabilită în Italia, a ţinut morţiş ca fiica ei să aibă alături la taina Botezului, cu orice preţ, fiinţe dragi ei: eu şi fiica mea. Cum nu mai văzusem niciodată un aeroport, am fost încântată de tot ce s-a dovedit a fi acesta: începând cu amplasamentul, organizarea, cu activitatea desfăşurată, era  o lume atotcuprinzătoare. Cel mai mult însă m-au fascinat oamenii aeroportului: după port, după vorbă, am realizat că întreg mapamondul avea reprezentanţi în acest fragment de lume. M-au intrigat întotdeauna oamenii şi nu-mi mai puteam dezlipi privirea de pe varietatea de chipuri, studiind cu atenţie trăsăturile feţelor, atitudini, alături de vestimentaţie şi accesorii. Încercam să-mi dau seama despre naţia lor ghidându-mă după aceste aspecte, căci limba vorbită era ,,multicoloră’’, nu mă putea edifica.

Într-un moment al explorării mele, în aşteptarea îmbarcării, am observat că o sumedenie de oameni au format cozi în apropierea noastră. Dintr-un mic magazin, aceştia ieşeau cu tot felul de suveniruri pe care urmau a le duce celor spre care se pregăteau să zboare: o scrumieră tricolor din ceramică, o cană mică multicoloră, ouă încondeiate, tot felul de obiecte frumoase de artizanat din cultura românească.

12801367_1283566241659992_8496843889504922994_n

Aveam şi noi de acasă pentru fetele din Italia câte ceva: o faţă de masă cusută de mine, pe vremea când eram copil. Se cosea ,,în muşte’’, pe o ţesătură căreia i se spunea ,,etamină’’. Mama mea ţinuse morţis să ducem ,,cuscrei’’ din Italia un macat, ţesut cu mâna ei în războiul moştenit de la bunica. Acesta era ,,în laţuri’’- am şi eu unul la fel – reprezintă frumoşi ghiocei înconjuraţi de verdele ierbii primăvăratice. Mai dorise mama să ducem fetelor una dintre ,,cusăturile’’, cum li se spune la noi, care se pun pe un perete al camerei. Fiecare dintre acestea poartă, în funcţie de imaginea pe care o prezintă, un mesaj, cusut tot ,,în urma acului’’. De această dată, se lipsise mama de faimoasa ei ,,unde străluceşte curăţenia, merită laude gospodina!’’, dar şi de ,,fripturică, cozonaci, bărbăţelului să faci!’’. Gândea mama că erau musai să se afle, pe pereţii bucătăriei din Italia, aceste îndemnuri pentru nepoata ei, să nu uite de unde a plecat… Îi era tare dor mamei de nepoata pe care o crescuse de când s-a născut, nici acum nu s-a obişnuit cu ideea că tot mai rar urma să o vadă…

coz

sursa foto:totusipovestile.wordpress.com

Curioase, am intrat şi noi în magazinul din aeroport, căutând să mai adăugăm ceva cadourilor pe care deja le aveam pregătite. Am ales un portfard cu oiţe şi o geantă cu România.

Nu am avut însă la dispoziţie prea mult timp pentru a mă bucura de frumuseţea obiectelor tradiţionale româneşti căci, iată, prima decolare din viaţa mea urma să aibă loc. Instalată pe un scaun situat cam pe la jumătatea avionului, aveam emoţii mari, fiind şi puţin claustrofobă. Priveam prin hublou aripa avionului şi, la un moment dat, o vedeam înclinându-se; urma apoi vibraţia. Se anunţau turbulenţe. Au fost destule, pe parcursul zborului, iar frica ce m-a cuprins a început să mi se citească pe chip. ,,Mami, ţi-e frică?’’ ,,Mie? Nuu!’’ Chipul fiicei mele, calm, mă încuraja, priveam în jur, pasageri liniştiţi, care îmi induceau şi mie o stare de relativă linişte. În minte, tot felul de scenarii despre accidente aviatice îmi încurcau efortul de a mă linişti. Contracaram cu statistici: ,,mai mari sunt riscurile de accidente terestre sau feroviare, sau de orice alt natură, decât cele aviatice’’. Gata, m-am mai liniştit! Atunci, de ce îmi umblă în minte satul natal, macatul de pe patul din dormitorul mamei, pietricelele multicolore adunate de fiica mea de pe plaja de la Costineşti, aflate la loc de cinste în camera ei?

Au fost încântate rudele din Italia de darurile primite. A fost fericită nepoata mea pentru că mătuşa Sarei a venit din România pentru a fi martoră la botezul ei. Odată cu plecarea lor înapoi, spre ţară, o parte din ea ar fi vrut să le însoţească. Acum, când i se face dor, priveşte un perete al bucătăriei, pe care a pus ,,cusătura’’ trimisă de mamaie. Dimineaţa, când îşi bea cafeaua din cana primită cadou, având alături scrumiera tricolor pe care mătuşa a spus că a cumpărat-o în fugă, dintr-un mic magazin din aeroportul de la Otopeni. Îşi aprinde ţigara şi gândurile o poartă spre ţara sa, unde o va aduce la vară pe Sara.

*

Aşteptăm acum să vină fetele la noi. Şi, pentru că nu vreau să ne găsească nepregătite, şi pentru că mi-a rămas în suflet micul magazin din Otopeni, am căutat să aflu mai multe despre el. Ştiu acum că  există Art&Craft Design, cea mai mare firmă de retail de suveniruri şi produse româneşti tradiţionale, ce se regăsesc în toate galeriilor comerciale ale aeroporturilor din ţară, dar şi cu un magazin online. Mă bucur să aflu că mai sunt oameni preocupaţi de promovarea produselor tradiţionale româneşti, unele chiar direct de la meşteri populari. Pe altele le reinventează, le redescoperă şi stilizea11214714_1202314903118460_4779729920237080782_nză. Au creat un brand puternic, având şi produse de lux, alături de cele cu preţuri accesibile tuturor iubitorilor de tradiţie românească. Cel mai mult mi-a plăcut reinventarea lui Dracula, prin Vlăduţ Story. Cred că i-ar plăcea mult Sarei şi mă gândesc să le sugerez, pentru viitor, îmbogăţirea acesteia, prin crearea unei familii extinse, aducându-i lui Vlăduţ şi fraţi, poate chiar o surioară. Alături de tricourile cu vampiri s-ar putea afla rochiţe pentru fetiţe-vampiriţe. Cu toţii ar putea îmbogăţi şi gama Via Delice, cu bunătăţi din ce în ce mai apetisante.

Nu mai văd ochii mamei să aleagă fire, să urzească, nici putere nu mai are să trimită suveica în natră, ori picioare puternice să schimbe iepele…. Şi nici nu  mai are cine să o ajute, ridicând speteaza. Au o12410592_1252776618072288_4960616701676860930_nbosit-o lacrimile, au obosit-o necazurile şi vârsta.

 Mai poate totuşi să împletească, ochi pe faţă şi pe dos, pentru câteva perechi de şosete, pentru nepoate, sau nişte căpute într-un cârlig.

Poate vom reuşi să sprijinim Art&Craft  în noul proiect, de extindere a brandului pe pieţele externe. Atunci, fărâme de suflet românesc vor porni către marea ,,Cizmă’’, alături de nepoate, acolo unde se află o mare comunitate de români, parte dintre ei chiar din satul nostru. Şi, de ce nu ar putea merge să încânte şi să stingă dorul şi celor din Germania unde, de asemenea, mulţi români şi-au găsit o şansă? De ce nu, în toate ţările lumii, adunând, mănunchi, suflete româneşti, amintindu-le de unde au plecat, ajutându-i să-şi păstreze identitatea? Ar putea crea cadouri din pietricele adunate de pe plaja de la Costineşti, pe care să le dăruim românilor aflaţi la Mediterană? Dar coşurile din nuiele? Vă plac şi vouă tot atât de mult cât îmi plac mie? Cum ar arăta asemena coşuri, de toate dimensiunile, pentru cele mai variate utilităţi, vopsite tricolor, împrăştiate in toată lumea?

Haideţi, să punem suflet românesc în obiecte create de poporul român, să ducem cât mai departe mici fărâme, căci avem atâta suflet încât nu se va epuiza niciodată!

ArtCraft-768x521

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Doamne de poveste de la țară, Spring SuperBlog 2016. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Suflet românesc

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 2. Suveniruri cu suflet

  2. Pingback: Final de Spring SuperBlog 2016 | ecaleopi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s