Șuetă cu verde, in decembrie…

goodbye__autumn_by_erulisse2
*
Soarele aproape m-a adormit. Stau pe un scaun într-un hol al casei în care acum, la amiază, soarele îsi îndreaptă suliţe de aur. Cu ochii închişi, ascult lătratul câinilor spre uliţă, la copiii ce trec de la deal, la vale. Vecina de peste drum aşează pe gard un aşternut îmbobocit pe care, dacă tot a fost aşa de cald, l-a spălat ceva mai devreme.
Deschid ochii, aştept pe cineva şi, auzind o maşină, mă gândesc să fi venit, dar nu este pentru mine, tot la vecini opreşte. Ca să nu adorm de tot, zic să-mi ascut simţurile, să mai ascult ultimele bârfe:
  Vai, cât de drăguţ este, a mai venit pe la noi, tocmai în ajun de Crăciun, atât de cald, bun şi strălucitor! zice, mieroasă, frunza maronie, pătată cu rugină, de pe creanga caisului de pe terasă, ce trece dincolo de bolta viţei de vie, aflată dedesubt.   
 *
Câteva frunze, mai multe, parcă, decât cele din cais, răspund în cor:
– Hello, fetelor, ne mai dezmorţim puţin, cu razele aste călduţe! salutară şi cele de viţă de vie, din mijlocelul lor încă verzui, mărginit de acelaşi maroniu uscat. Parcă revenim la viaţă!
Alături, frunzele verde închis ale trandafirilor îmbobociţi încă, intră ,, în vorbă’’:
– Uitaţi, bobocii mei încep să se deschidă! Este minunat!
– Bună, fetelor, ce faceţi? Se vede foarte bine de sus, sunt aproape de cercul de foc, mă face să mă simt rege, le strigă, de peste drum, o frunză verde crud din cele vreo câteva rămase în plopul de pe marginea râului, învecinat cu grădina noastră.
Mai băţoase decât toate celelalte sunt însă câteva grupuri de frunze de prun, verde-gălbui, strânse ca într-un ciorchine, fix în vârful acestuia, aliniaţi lângă gardul de la drum, la câţiva paşi de cais.
– Haideţi mai încoace, la drum, trece lume multă, au ieşit şi cumetrele de la gura sobei, la o bârfă mică! 
 
De peste tot, se aud pocniturile paletelor ce bat covoare, copii veseli tot trec pe drum, iar pe banca de la poartă câteva cumetre îşi împărtăşesc bucuria solară.
 *
O pală de vânt adie. Cade o frunză din cais, mângâind în cădere pe cea de viţă de vie, prinsă mai puternic de buştean.
– Ne vedem, fetelor!
– La primăvară!
– Haide, mai întâi, să ne întâlnim jos, s
ă ne luăm rămas bun cum se cuvine!
Plutesc, una câte una, spre pământ. Se întâlnesc jos, mai pun câte ceva ,,la cale’’ pentru anul următor.
*
l
 
Eu, somnolentă:
Aţi face bine să vă transformaţi până în primăvară, duduilor, să nu-mi mai zgârii eu mâinile printre trandafiri, umblând după voi. Vă stătea mult mai bine cocoţate pe acolo, care pe unde eraţi!
 *
Somnul mă cuprinde de tot şi, în timp ce pleoapele se lasă, grele, în urechi îmi stăruie un zumzet de verde…
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Diverse. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Șuetă cu verde, in decembrie…

  1. mopana zice:

    Frumoasa povestioara 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s