Toți trandafirii

tumblr_lz5jyk57Rm1r8nb6go1_1280.jpg

Sursa foto: sweetlilmzmia.com

Eram prin clasa a patra când m-am îndrăgostit întâia oară. El, printr-a şaptea. Ne aruncam ocheade furişe, roşeam toată când trecea prin faţa uşii de la clasa a patra. El, ‘năltuţ, bruneţel, frumuşel. Mai îndrăzneţ, el. Mai timidă, eu. Într-o bună zi, a venit la mine, ţinându-şi mâinile ascunse la spate. După ce m-a salutat – timid, el, plină de speranţă, eu- m-a rugat să accept un cadou. Mi-a întins un trandafir galben, semnul prieteniei şi al iubirii platonice. M-a pupat pe obraz. L-am pupat şi eu.

Şcoala generală s-a terminat. A rămas trandafirul iubirii copilăriei.

Eram la liceu, când iarăşi m-am îndrăgostit. Visători, întrebători, derutaţi, aşa eram, amândoi. Şi îndrăgostiţi, amândoi. Ne plimbam, ţinându-ne de mână, pe malul Dunării. Ne sărutam în apus de soare. Îmi aducea, de fiecare dată,  o cutie cu bomboane cu arahide, de cinci lei. Şi un trandafir roşu. Trandafirul romantismului, al viselor. Dar romantismul, ca şi visele, sunt terne.

Eram studentă şi – vă miră? – iarăsi, m-am îndrăgostit. El, nebunatic. Eu, mai chibzuită. Eram contraste . Zodiile, incompatibile. Eram excepţia care confirma regula. Alergam, ca doi nebuni, pe plaje însorite, sau pe culmi de munte. Am devenit un tot, care omogeniza chibzuinţa cu nebunia. Ne citeam gândurile, ne simţeam frământările, ne ascultam simţurile. Ne împărtăşeam frustrările, împlinirile şi eşecurile. Dar şi trecutele iubiri. Ştia cât de mult îmi plac trandafirii. Îmi dăruia trandafiri albi, semn de apreciere, sinceritate şi devotament.

După un timp, am luat-o, fiecare, pe alt drum.

După treizeci de ani, am avut ceva de rezolvat în capitală. În cadrul unui eveniment, ne-am reîntâlnit. Am schimbat impresii, şi nu părea a putea fi mai mult.

Odată ajunsă la hotel, mi-am luat în braţe laptopul. Este toamnă târzie, iar singurătatea apăsa mai mult ca oricând. Mi s-a făcut dor de trandafiri. Trecusem pe lângă o florărie, dar trandafiri nu am văzut. Dacă aş fi găsit, mi-aş fi comandat un buchet de trandafiri. Căci acum nu prea mai avea cine să-mi facă asemenea daruri. Am găsit o florărie online din Bucureşti, puteam face o comandă flori online în Bucureşti. Având zece maşini proprii, fac livrari zilnic, de la 9 dimineaţa, pâna la 9 seara, chiar şi în weekend. Iar dacă am timp şi efectuez comanda înainte de ora 17, fiind zi lucrătoare, aceasta va fi onorată în aceeaşi zi. Livrarea este gratuită, şi plata poate fi făcută şi cu cardul.

buchet-de-trandafiri-galbeni-O3Tzt

Am obosit, cu gândul printre trandafiri ipotetici. Mi s-a făcut somn, deşi ora nu era prea târzie. A sunat telefonul de la recepţie: ,,aveţi un colet, vă anunţăm că îl vom trimite în cameră pe mesagerul care l-a adus’’. În scurt timp, am plecat, agale, către uşa pe care am deschis-o, intrigată. În faţa uşii, se află un coş cu trandafiri albi. El, în spatele buchetului. În coşul cu trandafiri, o sticlă cu şampanie.

Ne-am sărutat, ca odinioară. Am făcut dragoste, ca odinioară. Ne-am spus ,,adio’’, ca odinioară.

Am păstrat mult timp trandafirii, primiţi ca semn de sinceritate şi devotament. Căci nu erau doar simple flori, erau adevărate zâmbete, zâmbetele noastre, adunate. El a ştiut să îmi ofere florile care arată afecţiunea dintre partenerii cu o istorie, să arate prietenia, pentru totdeauna, cu eleganţă şi sinceritate.

cos-cu-45-de-trandafiri-albi-8aaHP.jpg

Am adus trandafirii acasă, unde i-am păstrat într-un loc răcoros, cu umiditate scăzută, feriţi de lumina soarelui. Ba chiar, în timpul nopţii, i-am mai pus şi la frigider şi, din când în când, apa din vază am pus-o de la frigider. S-au păstrat mult timp fiindcă, având alături un pachet cu îngrăşământ, am pus mereu în apă din acesta. Pentru a le prelungi viaţa, le- am tăiat zilnic din tulpină şi, atunci când au dat semne de oboseală, după tăiere i-am scufundat în apă fiartă vreo trei patru secunde, apoi i-am pus în vază cu apă călduţă, la temperatura camerei. Am  pus în apa din vază un amestec de părţi egale de suc proaspăt stors de lămâie şi apă, astfel încât m-am putut bucura de ei o perioadă destul de îndelungată.

*

S-au vestejit frunzele, şi au căzut, covor, pe jos. Toate frunzele toamnei sunt în grădina mea. Toate frunzele toamnei sunt în inima mea.

Nu am mănuşi, s-au rupt, pe când curăţeam trandafirii, astă primăvară.

Cu o mătură de curte şi un sac, deseori ,, în patru labe’’, încep să adun frunzele. Mâinile încep să sângereze, m-au înţepat trandafirii. Trandafiri galbeni, trandafiri roşii, şi albi. Trandafiri de toate culorile am strâns, în grădina mea. Am acum, cu mine, trandafirii iubirii copilăriei, romantismului şi speranţelor, dar şi pe aceia ai sincerităţii şi devotamentului, prieteniei.

Acum sunt doar eu, şi trandafirii. Dar nu sunt deloc singură, căci am, acum, totul – toţi trandafirii sufletului meu.

Am scris acest articol pentru SuperBlog2015.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în SuperBlog. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Toți trandafirii

  1. Pingback: Șeherezada SuperBlog 2015 | ecaleopi

  2. synchronicity zice:

    frumos. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. Pingback: Ziua Florilor | ecaleopi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s