Ploaie cu amintiri şi căni

Nu-mi convine că este dimineaţă deja. Fiindcă plouă mărunt, plouă nesfârşit, şi atât de apăsător este totul încât, în loc să pot dormi adânc, aşa cum mi se întâmplă atunci când sunt liberă, mă las purtată de papucii vechi către bucătărie unde, după ce îmi iau cana de pe etajeră, o umplu cu ,,licoarea vieţii’’, căci altfel nu pot funcţiona.

Pe etajera din faţa mea se află, rânduite, căni, cănuţe, ceşti şi ceşcuţe, din cele mai variate. Îmi plac mult cănile, căci sunt pline cu poveşti.

Apoi mă prăbuşesc pe canapea, încercând să ,,fac ochi’’, cum ar spune un prieten. Privirea mi se opreşte pe prima dintre acestea. Mă gândesc la prietenul drag, care a fost.  Îi plăcea lui foarte mult cana aceasta mare, de culoarea cafelei, din care avea una şi la serviciu, şi acasă, iar eu primisem una la fel, pentru a-l ,,pomeni’’ şi, iată, o făceam zilnic, atunci când îmi beam cafeaua.

4d3eec9e11944b1c55496ab18a741366

Privirea îmi alunecă spre o cană înaltă din porţelan, de culoarea untului, pe care se aflau două dunguţe negre. Tatăl meu îşi bea şpriţul din aceasta apoi, după ce înghiţea ultima picătură, se înroşea în obraji, devenind de o veselie debordantă, molipsitoare. Nu mai este, el, doar cana care mi-l aminteşte…

O ceaşcă mai micuţă, cochetă, elegantă şi duioasă, în acelaşi timp, îmi aminteşte de ,,doamna’’, prietena din capitală care o perioadă de câţiva ani de zile, ne vizita de sărbători. Cel mai mult îi plăcea sărbătoarea Sfintelor Paşti, când frământam împreună cozonacii.

Cana aceea, de alături, multicoloră…. aşa era băiatul din vecini, care zilnic îşi bea cafeaua alături de noi, cu bancurile ce ne înveseleau dimineţile…

Se obişnuieşte la noi ca, pentru pomenirea celor ce nu mai sunt, să fie dăruite, alături de alte lucruri , ,,de pomană’’, printre altele, câte o cană. De asta şi etajera mea are o varietate de căni, căci le-am păstrat, pentru a nu uita plânsul ploii ce cade, amintirile celor ce au fost….

Am nevoie de ceaiul cu care mă tratez zilnic, ţin un regim antiviral, permanent.

Îmi torn ceaiul verde, mă mut în ,,birou’’ şi pornesc calculatorul, căci am  ,,teme’’ de făcut.

Intru pe http://www.magazinuldecani.ro  şi, deşi amintirile spălate de lacrimile ploii îmi stăruie în minte, încetul cu încetul mă îndepărtez de etajeră şi deschid magazinul virtual. Descopăr cu plăcere Nebula, cana frumos colorată ce mă duce cu gândul la o cafea bună, aburindă, într-un cort în care ne odihnim într-o drumeţie. Mă încântă Poveste de Crăciun, pe care mi-aş dori să o am chiar sub bradul de anul acesta.

Dar Clubul de cafea îmi pare foarte potrivită pentru şueta cu prietenele, de la prima oră a dimineţilor de weekend. Nu mă pot hotărî la seturi căni pentru copii, căci îmi plac tare mult, iar la Anul Nou, casa mi se umple de prichindei, pe care îi aştept cu drag pentru a-i ,,da la grindă’’, potrivit datinii. Voi lua ABC pentru cei mai mari, iar Albă ca Zăpada şi ZOO, pentru cei mai mici. Voi lua, desigur, un cadou frumos şi soţului meu, cred că s-ar bucura dacă ar primi o cană de calitate, o cană originală, aşa cum este Boabe de cafea, însoţită de Mattina di Roma, ar trezi plăcute amintiri din ultima excursie pe care am făcut-o în Italia.

Fiicei mele îi plac acele căni amuzante, atât Minionele, cât şi Pufoasele. Sunt şi o sursă de inspiraţie pentru ea căci, atunci când stresul nu se mai lasă dus cu nimic, ea lucrează handmade, şi este în căutare de modele. Ar putea realiza şi ea căni pictate manual. Mi-aş mai dărui şi mie o cană pentru ceai, îmi place mult Your Are My Cup of Tea.

Admirând multitudinea produselor din magazin, nici nu am realizat că a încetat ploaia, razele soarelui au reuşit să pătrundă, timide, prin perdeaua de nori, iar eu, care nu mai aveam vreo speranţă pentru asta, iată, am scris acest articol pentru SuperBlog 2015.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Diverse, SuperBlog. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Ploaie cu amintiri şi căni

  1. Tare mi-a plăcut! Ţin pumnii!

    Apreciază

  2. Monica zice:

    Hey! Si mie imi plac canile, canutele etc. Si, bineinteles, povestile lor. Fac parte din putinele mele (inca) amintiri. Dar am timp pentru multe alte povesti si amintiri 🙂

    Apreciază

  3. Pingback: Șeherezada SuperBlog 2015 | ecaleopi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s