Un tricou deloc oarecare

Găsindu-mă într-o frumoasă şi, pentru mine, inedită, competiţie, am comandat de la un ­­­­­­­­­­­­magazin de tricouri un tricou, cu un anumit mesaj. Am efectuat o comanda online şi, spre marea mea bucurie, aceasta a fost onorată cu mare promptitudine. Şi nu numai atât, dar tricoul comandat s-a dovedit a fi de o calitate excepţională. Atât materialul din care este confecţionat, cât şi croiala acestuia, sunt de cea mai bună calitate. Odată îmbrăcat, pielea empatizează cu acesta într-un mod ciudat, plăcut, care te îndeamnă să îl păstrezi cât mai mult timp lângă tine. Culoarea pe care am dorit-o are exact nuanţa care mi se potriveşte. Alura pe care o acordă bustului meu este în deplină concordanţă cu aşteptarea pe care am avut-o, atunci când l-am solicitat.

12168098_843181609128797_518198596_n (1)

Imprimarea mesajului a fost făcută cu meticulozitate şi profesionalism, încât plasarea, contrastul şi sensul acestuia au conlucrat la crearea unui obiect vestimentar care încântă atât ochiul, cât şi trupul, mintea şi, în special, sufletul,  creând o bună impresie de ansamblu. Nu sunt încântată doar de aspectele menţionate, căci nu m-am mulţumit doar cu atât: am studiat cu atenţie cusătura, care se vede a fi impecabilă. Şi încă ceva m-a mai încântat la noul meu tricou: tot învârtindu-l şi ,,fâţâindu-l’’ ,, în sus şi în jos’’, constat că nu se şifonează deloc, ceea ce mă determină să cred că, după spălare, am să îl pot folosi, mai ales când mă grăbesc tare, fără a fi nevoită să îl chinuiesc cu fierul de călcat.

Iarăşi îmbrac tricoul, pentru a-l da jos din nou. Citesc iarăşi mesajul. Îl rog pe soţul meu să îl îmbrace şi el, doar pentru puţin, să văd eu mai bine cum arată… Şi, privindu-l, mintea zburdă, căci aşa e ea, nebună..

,,Tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă…’’ ,,…Văd lumea prin lunete măritoare…’’ („Iertările”- Adrian Păunescu)

Nu ştiut ce m-a ,,apucat’’, cândva, de m-am îndrăgostit… şi, contrar tuturor idealurilor mele, el a fost tot ce nu visasem vreodată, că va fi. Dar s-a întâmplat.

,,…Sub mâna mea deja planeta moare/şi în urechi am continentul rock…’’.

Odată porniţi la drum, am căutat să realizăm lucruri pe măsura idealurilor noastre, şi în limitele posibilităţilor noastre, modeste. El, de fiecare dată, a venit cu ţeluri noi, la care am subscris, de cele mai multe ori, deşi nu mereu. Am ieşit din comun. Am atins o culme, am căzut într-un hău, ne-am ridicat pe un pisc. El era cel care dădea ,,direcţia’’, cel care punea ,,la cale’’, căuta situaţii limită, rezolva situaţii limită… trăia, parcă, contrar vremurilor care abia mai apoi aveau să apară.

,,…Ai să mă ierţi că sunt labilitate/că trec peste extreme fulgerând…’’ („Iertările”- Adrian Păunescu)

Şi, tot ,,fulgerând’’ între extreme, tot urcând şi tot coborând, în ruta sinuoasă ce-i era, parcă, destin, a venit momentul când aripile au cedat şi nu l-au mai putut ridica pe culmi, aşa cum se întâmpla, de fiecare dată.

Vine un timp, când toate sunt altfel de cum le ştiai, când nimic nu mai este aşa cum ai gândit să fie. Decolarea pare că nu poate avea loc, declick-ul pare a nu se mai putea produce. Atunci, forţa ta interioară doar este aceea care te ajută să cauţi soluţii. Doar cu ajutorul ei le poţi şi găsi.

Nu am fost sortiţi să trăim ,, în rândul lumii’’, asta mi-a fost clar. Eşti sărac doar dacă nu dobândeşti experienţe, şi pozitive, dar şi negative. Da, da, întrucât, fără acestea din urmă, nu vei putea face evaluări, prin comparaţii, nu ai avea mai nimic.

Aş fi dorit să îi spun toate astea, dar nu am reuşit, pâna acum când, iată, am un mesaj pe un tricou. Conţine un atât de mare adevăr, căci, apa a fost creată pentru a stinge focul, întunericul, pentru a ne arăta lumina, iar hâdul, pentru a aprecia frumosul. Iar căderea, doar pentru a te ridica. Degeaba te afli sus, dacă niciodată nu ai căzut, căci efortul de a te ridica te întăreşte, şi ridicarea, în sine, te îmbogăţeşte. Dacă rămâi un punct pe o linie ce se află, mereu, la acelaşi nivel, nu vei fi niciodată complet, asemeni acelui punct situat pe o sinusoidă, care s-a aflat la diferite niveluri. Acesta din urmă este mai bogat,  mai ofertant.

Nu te speria de căderi! Ele se întâmplă doar pentru a te putea ridica! Într-adevăr, „gloria nu constă în a nu cădea niciodată, ci în a te ridica de fiecare dată atunci când ţi se întâmplă” (Confucius).

Fără a considera că spun lucruri  nemaispuse şi altădată, de către alţii, nu pot să nu remarc însă faptul, destul de ciudat  că, de la o competiţie, în care am primit un tricou cu mesaj, mintea a început să scormonească.

De unde au venit toate astea ? Sunt sigură că de la tricoul acesta, care nu este, deloc, un tricou oarecare.

Dacă şi tu ai o persoană dragă, căreia doreşti să-i transmiţi un mesaj important, într-o formă deosebită, apelează cu încredere la cadourile personalizate de la https://www.facebook.com/tricouri .

Am scris acest articol pentru Superblog 2015.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în SuperBlog. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Un tricou deloc oarecare

  1. Pingback: Șeherezada SuperBlog 2015 | ecaleopi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s